Prin Arad câteva ore.
Bună ziua dragi călători! Cred că vă era dor de o poveste, așa că astăzi vă las câteva cuvinte despre Arad, un oraș aflat la granița a două provincii importante: Banatul și Crișana.
Palatul Administrativ din Arad
Sursă foto: Arhivă personală
Cu o
istorie de locuire milenară, trecând de-a lungul veacurilor de la o
administrație la alta ( Habsburgică, Otomană, Maghiară, Românească ) a reușit
să se dezvolte armonios pe malurile molcomului râu Mureș, devenind un loc prosper.
A fost
supranumit la un moment dat, Orașul Palatelor pentru că așezarea sa a favorizat stabilirea aici a numeroși oameni de seamă care și-au pus ireversibil amprenta asupra
țesutului său urban.
Sursă foto: Arhivă personală
Pe lângă malurile râului s-au dezvoltat cartiere întregi, diverse din punct de vedere etnic, cultural și religios astfel că în Arad vedem frumoase biserici ortodoxe, impunătoare construcții cu iz gotic, dar și temple iudaice, toate ridicate în armonie cu locul și oamenii de aici.
La Arad a
fost construită prima cale ferată electificată din partea aceasta de Europă, a
fost amenajat primul ștrand modern pe un râu ( Ștrandul Neptun ), care
și astăzi este tot al doilea ca mărime de pe Bătrânul Continent.
M-am
plimbat câteva ore bune prin oraș, de la Biserica Roșie, pe bulevard în sus
și-n jos ca să surprind esența urbei. Pare un bătrânel distins care a cam uitat
bătut de griji și vreme să se mai îngrijească ca-n tinerețe. Uneori era un loc
vibrant, cu cafenele și cârciumi drăguțe și alteori pe câte o străduță mai
necirculată, părea că se chinuie să mai stea în picioare. Erau case mari,
frumoase unele dintre ele, dar erau cu totul uitate de proprietari, de
autorități și de conștiința publică.
Aradul
pare că stă în umbra Timișoarei, asta mi-au spus și locuitorii când i-am
întrebat ce-i de făcut prin orașul lor. Speranță încă există, părea că
praful așezat atâția ani începe totuși să se mai ridice, mai ales în centru și prin
prejurul podului de fier ce trece gârla către ștrand.
Sursă foto: Arhivă personală
Am
apreciat totuși că oamenii erau deschiși, unii chiar zâmbitori când au realizat
că printre ei și treburile lor de zi cu zim, eram și eu – un simplu turist care
face poze și cască gura fără un plan sau un scop anume.
Mi-a
plăcut că există multă verdeață, au parcuri mari și frumoase pe care se
străduiesc să le mențină. Am zăbovit o grămadă pe malul râului pentru că era
liniște și parcă mai răcoare decât prin piețe sau pe bulevarde. Există tramvaie
noi, un trafic decent și locuri de parcare la un tarif normal așa că merită să
petreceți câteva ore prin oraș, măcar pentru a lua prânzul și a vizita centrul.
Salve!
Comentarii
Trimiteți un comentariu