La Vinga, printre cripoveți.
Servus, dragi călători!
În excursia mea de două săptămâni
tocmai prin vestul țării, am tot dat fără să vreau peste mici nestemate. Una
din ele este comuna Vinga din județul Arad. Theresiopolis, cum i
se spunea pe vremea stăpânirii austro-ungare este o localitate cu o istorie
veche, atestată documentar încă de prin secolul al XIII-lea.
Sursă foto: https://primaria-vinga.ro/comuna-vinga/obiective-turistice/
Odată cu aceste privilegii, a venit
și prosperitatea, bulgarii bănățeni dovedindu-se a fi buni meșteșugari,
crescători de animale și legumicultori de excepție. Deja, la sfârșitul
secolului al XVIII-lea comunitatea avea nevoie de un nou lăcaș de cult, mai
mare și mai impunător, nu numai pentru a-și demonstra statutul și bunăstarea ci
și pentru că aveau nevoie să acomodeze mai mulți oameni la slujbele religioase.
Au pus mână de la mână și au angajat un arhitect vienez celebru – Eduard
Rieter, care a propus ridicarea unei construcții neo-gotice, ale cărei turnuri
ascuțite ajungeau până la înălțimea de “ doar “ 63 de metri.
1847 - 1908
Sursă foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Eduard_Reiter
Biserica va îngloba mai bine de
trei milioane de cărămizi, zidurile sale fiind înălțate în doar doi ani de o
armată de 200 de muncitori ce au trudit pe șantier zi și noapte pentru ca
monumentul să fie gata în cel mai scurt timp posibil. Cu arcele sale gotice de
peste 30 de metri înalțime, 52 de bănci din lemn, nouă altare, vitralii de
cristal colorat, o orgă, 43 de statui sculptate din lemn și două candelabra
uriașe, edificiul a ieșit cu adevărat grandios.
Sursă foto: arhivă personală
Apare oricărui trecător ca un munte în fața ochilor, cu elementele sale specifice – rozetele, acoperișul din alamă înverzit de vreme, înălțimea sa uluitoare și faptului că stă tăcută pe vârful unui coline, parcă salutând demn pe fiecare ce-i aruncă o privire de pe șoseaua ce-i șerpuiește pe la poale.
Fotografii exterioare - Biserica Romano - Catolică din Vinga
Sursă foto: arhivă personală
M-a impresionat la maxim imaginea,
povestea și oamenii locului. Am rămas surprins să văd cum sunt primit cu
căldură de un “ bulgar “ , la el în casă, în inima credinței sale
romano-catolice, povestindu-mi cu drag și cu tâlc legenda lor – a cripoveților
din Banat.
Mi-a rămas în cap Statuia
Sfântului Florian și felul în care era ocrotită de flori. Ceva sfânt era
acolo, plutea în aer. Am tras aer în piept și am ieșit din biserică năucit de
tot ce văzusem - practic dintr-o pură întâmplare.
Ceva mai târziu, adică acum în timp
ce întind aici aceste cuvinte, am citit că Sf. Florian este ocrotitorul
pompierilor și că în fiecare an, de 4 mai, breasla - indiferent de
confesiune, se strânge la Vinga într-un mic pelerinaj pentru a-și sărbători
patronul spiritual. Cât de frumos o fi să vezi localitatea plină cu salvatori,
bucuroși că-i pot mulțumi lui Dumnezeu pentru că-și pot face meseria știindu-se
la rândul lor protejați.
Vinga mi-a demonstrat că oricât de
mult ar încerca unii să ne denigreze pe noi sau țara asta, nu vor reuși. Avem
prea multe de arătat, prea multe de zis și mult prea mulți oameni buni și
frumoși încât să ne poată cineva păta vreodată caracterul.
Cripoveții mi-au
arătat că există oriunde o oază de demnitate și credință, chiar și acolo unde
nu m-aș fi așteptat eu vreodată. Promit să mai descopăr oameni și locuri din
acestea, nestemate care stau să fie descoperite de publicul larg.
Mulțumesc Vinga! Cius!
👍
RăspundețiȘtergere