Mica Romă din nord

Iertare  vouă dragi călători oarecare! 

De ceva timp încoace mă tot simțeam dator  față de voi pentru că a mai rămas doar puțin de scris despre Italia și nu m-am putut ambiționa deloc în ultima perioadă să public ceva.  

Așadar acum e momentul!

 Am trăit clipe frumoase în peninsulă,  am făcut cele mai tari fotografii, am mâncat cea mai bună pizza, am călcat pe urmele istoriei și am cunoscut oameni  geniali, dar ca orice lucru frumos, povestea nu putea să dureze o veșnicie.

Odată cu aceste rânduri pun capăt celei mai longevive serii de articole, dar mă pot declara mulțumit pentru că a fost foarte bine primită și apreciată de către voi. 

Pe această cale vă mulțumesc! 

Verona! Orașul lui Romeo și a Julietei, romanticul decor al operelor lui Shakespeare, plin de monumente și case care-ți taie răsuflarea.

Sursă foto: arhivă personală

L-am vizitat acum ceva ani, mai mult în fugă pentru că nu credeam că un orășel de câteva sute de mii de locuitori, poate ascunde atâtea comori. M-am înșelat amarnic!

Acolo am făcut pentru prima dată cunoștiință cu gustul înghețatei italienești, pe malurile Adigelui frumos curgător, la umbra unei cochete umbreluțe ce mă ferea de razele puternice ale soarelui estival.

După ce am vizitat centrul urbei și am pozat piețele Bra și Erbe, am fost inevitabil atras de Arena din Verona, practic un mic Colloseum, bine conservat și folosit adesea pentru tot felul de activități artistice precum festivaluri de film și teatru.

Sursă foto: arhivă personală

De altfel, bogăția culturală a municipalității a fost recunoscută prin faptul că a primit o distincție importantă - UNESCO World Heritage Site încă de la începutul anilor 2000, demonstrând astfel valoroasa sa moștenire.

Mare parte din această comoară se datorează grijii cu care familia Della Scala a investit în urbe, transformând-o de-a lungul domniei lor în una dintre cele mai fermecătoare zone din nordul Italiei. Poate cel mai cunoscut reprezentant al acestui neam de viță nobilă, Cangarfe I della Scala, apare amintit peste tot, în înscrisuri, statui și picturi fapt ce îi amintește oricui de importanța pe care a jucat-o în istoria Veronei. Nu degeaba a fost patronul unuia dintre cei mai cunoscuți poeți ai vremii – Dante Alighieri.

Străduțele sale înguste și aglomerate, zarva miilor de turiști, miturile și poveștile de dragoste, trădările și războaiele - o divină comedie în adevăratul sens al cuvântului, fac din Verona un oraș de neratat dacă plănuiți o excursie în Veneto.

Cine nu ar vrea să se fotografieze cu Julieta? Sau mai degrabă să abuzeze de nemișcarea ei  pentru a o pipăi amuzat în fața lumii întregi. Biata de ea!

Sursă foto: arhivă personală

Cine nu ar vrea să savureze un cappuccino delicat la umbra impunătorului Castel Vechi ( ridicat în secolul XIV ), sau să facă o cumpărătură de efect pe via Mazzini, una dintre cele mai animate și mai frumoase străzi ale orașului?

Sursă foto: arhivă personală

Deși a fost o vizită scurtă, am gustat destul din Mica Romă, îndeajuns încât să mă pot întoarce încântat în Micul Paris recunoscând că a fost o escapadă reușită.

Sursă foto: arhivă personală

Înainte de a încheia articolul, nu pot să nu remarc destul de amuzat că orașul despre care au scris Boccaccio și Shakespeare cu atâta îndemânare și talent, este înfrățit cu acel loc din Croația pe care tot românul îl cunoaște, dar despre care nimeni nu vorbește. Știți voi…moneda națională din Botswana și elementul central al divinității romane  - Mutunus Tutunus.

Lăsând gluma la o parte, acestea au fost cele mai serioase articole de până acum, vizând o țară minunată de care pare că îmi e deja dor.

Ciao Italia! Sper să ne revedem curând!