Parcul Național Cinque Terre
Bună ziua dragi călători oarecare! După o mică pauză pricinuită de tot felul de
diverse, revin în forță cu un nou episod din Epopeea Italiană.
De data aceasta pașii m-au îndreptat către Marea Ligurică, mai precis în vestul provinciei La Spezia.
Sursă foto: arhivă personală
Sursă foto: arhivă personală
Cinque Terre sau Tărâmul celor cinci pământuri este
acea parte a Liguriei ce cu siguranță a fost vizitată măcar odată de orice
călător ce este pasionat de peisaje de excepție și de cei înnebuniți după
plimbări lungi pe poteci ascunse.
Sursă foto: arhivă personală
Zona ce cuprinde localitățile Monterosso al Mare,
Vernazza, Corniglia, Manarola și Riomaggiore face parte din UNESCO World Heritage
Sites, deci este protejată fiind un adevărat monument al voinței omului ce a
încercat să îmblânzească natura.
Terasele sale verzi, pline de viță de vie, lămâii și
cactușii sunt fără îndoială o atracție. Nu ai cum să treci pe lângă atâta
frumusețe naturală, fără să tragi măcar câteva cadre.
Sursă foto: arhivă personală
Din punct de vedere istoric, primele izvoare
istorice amintesc de Cinque Terre cândva în secolul XI, când era parte a
Republicii de la Genova.
Din punct de vedere turistic însă, Parcul Național Cinque Terre s-a făcut făcut remarcat prin anii ’70 când peisajele sale au
început să fie fotografiate de primii temerari.
Apropierea de Genova, face ca acest mic colț de Rai
să se dezvolte cu rapiditate, fiind în
prezent vizitat de milioane de turiști în fiecare an.
Sursă foto: arhivă personală
Din nefericire, numărul mare de vizitatori începe să
altereze cumva autenticitatea locului, punând presiune destul de mare pe
administrația Parcului Natural Cinque Terre să adopte măsuri care să limiteze efectele
negative ale turismului de masă.
Pe de altă parte, cele cinci localități s-au
dezvoltat masiv cu ajutorul capitalului adus de turiști, înflorind în ultimii
ani datorită unei industrii ce trăiește bazându-se
pe frumusețea și unicitatea locului.
Zeci de pensiuni, restaurante, agenții de turism,
terase și gelaterii sunt deschise în perioada sezonului estival și susțin
economic nevoile localnicilor care au migrat de la a fi pescari și agricultori
către mici antreprenori prosperi.
Cinque Terre este un bun exemplu de urmat pentru
România și am avea foarte multe de învățat de pe urma experienței italienilor,
care au reușit cu brio să promoveze o zonă relativ izolată, către o destinație
turistică de top, unde bogații lumii își cumpără proprietăți, investesc în afaceri
sau își asociază numele aducând și mai multă bunăstare Tărâmului celor cinci pământuri.
Accesul se poate face atât cu mașina sau trenul, dar
și de pe apă, cu ajutorul feribotului de la Genova sau a bărcilor de agrement
care contra cost efectuează transportul turiștilor între localități. Deși există
infrastructură rutieră, aceasta e limitată drastic de poziția acestor sate,
făcând drumul destul de întortocheat și de îngust, locurile de parcare fiind de
asemenea destul de puține.
Eu așadar aș propune așadar vizitarea Parcului
Natural Cinque Terre cu ajutorul căii ferate.
Există numeroase garnituri care leagă aceste
localități de restul Italiei, deci nu este un impediment nici logistic și nici
din punct de vedere al costurilor, să adoptați această decizie.
Eu recomand cu căldură acest mijloc de transport
pentru că este facil și destul de rapid, chiar dacă pe alocuri și italienii seamănă
cu noi și mai întârzie câteva minute.
Pe lângă peisaje și istoria bogată, Cinque Terre se
poate mândri cu vinul dar și cu fructele de mare, care sunt preparate cu
iscusință de bucătarii locali pentru a potoli foamea și celui mai pretențios
mesean. Este păcat să nu gustați măcar o bucățică din aceste bunătăți dacă
ajungeți în zonă.
Mie personal mi-a plăcut felul în care sunt amenajate potecile turistice, destul de largi pentru a acomoda un număr mare de oameni, cu spații destule pentru popas, cu băncuțe și coșuri de gunoi.
Foarte
responsabili!
Din păcate, cred că în plin sezon este mult mai
aglomerat și ceva mai agitat parcul, dar nu cred că îi stârpește vreun pic din
farmec. Poate doar căldura să fie o problemă, dar sunt destule terase deschise care
să ofere băuturi reci, poate chiar și o grapă sau un limoncelo pentru cei ce-și
doresc.
În general localnicii sunt prietenoși și în marea
lor majoritate înțeleg limba engleză deci nu cred că vei avea mari probleme în
a comunica cu ei.
Eu mi-am petrecut o zi întreagă la Cinque Terre și
nu cred că am văzut tot ce era de văzut sau de fotografiat toate câte erau de
imortalizat. Este fără îndoială o experiență pe care nu o uiți cu una cu două.
Te va frapa imaginea acelor locuri ce par așezate de Dumnezeu însuși pe
marginea unor dealuri, răstignite deasupra mării.
Fiți pregătiți pentru mers mult, înarmați-vă cu
răbdare, încărcați bateriile aparatelor de fotografiat și luați-vă aproape
selfie stickurile pentru că vor ieși cele mai bune selfie-uri din vacanța
voastră în Italia.
Apele acelea azurii, pantele verzi, clădirile
îngrămădite vechi din piatră, micile porturi și bisericuțele ce au înfruntat
timpul cu încăpățânare sunt motive destule pentru a vă convinge să vă urcați în
primul avion.
Sursă foto: arhivă personalăSursă foto: arhivă personală
Trece și pandemia aceasta la un moment dat, iar
Italia își va deschide din nou porțile și inima pentru turiștii curioși. Eu
v-am oferit atât cât m-am priceput, motive și mai presus de toate, v-am
însămânțat sper, cu dorința de a vizita aceste locuri unice.
Ciao! Pe data viitoare!
Comentarii
Trimiteți un comentariu