Tivoli - Villa d'Este

Bună ziua dragi călători oarecare!

          Epopeea italiană continuă cu un mic popas la Tivoli, un orășel din apropierea Romei, ce oferă peisaje de excepție privitorului curios.

Sursă foto: arhivă personală

           Eu am ales să mă deplasez cu trenul din Cetatea Eternă către Tivoli, iar alegerea a fost ieftină, rapidă, curată și foarte spectaculoasă pentru că am străbătul culmile unor dealuri foarte pitorești pline de măslini și viță de vie.

După câteva poze și încântare maximă a urmat drumul pe jos de la gară către următorul obiectiv turistic, ce mi-au îndreptat pașii peste un pod de lemn de unde am putut observa o sumedenie de rațe și gâște ce se lăsau purtate de curentul apei la vale sclipind parcă în primele raze ale soarelui dimineții.

Sursă foto: arhivă personală

Cincispezece minute mai târziu, intram într-o piață goală, ce avea în spate o cetate medievală superbă încojurată de bastioane rotunde din piatră, iar în fața sa apărea o priveliște ce-ți tăia răsuflarea.

Sursă foto: arhivă personală

O vale largă și verde se deschidea în fața mea, acoperită de ceața dimineții ce se risipea încet dar sigur, vegheată de soarele ce începea să mai încălzească puțin pustia piață.

Sursă foto: arhivă personală

Scopul călătoriei mele la Tivoli era vizita la o vilă din secolul al XVI-lea, parte din patrimonial mondial UNESCO. Nu știam mai nimic despre acest obiectiv turistic în afara faptului că adăpostește un muzeu și că de pe terasele sale se vede un peisaj ca de poveste, ce a fost folosit de multe vedete pentru albumul lor de nuntă.

Sursă foto: arhivă personală

Villa d'Este așa cum este ea cunoscută, a fost construită de nepotul Papei Alexandru al VI-lea, cardinalul  Ippolito II d'Este ce avea să devină mai târziu însuși Consilierul Regal al lui Francisc I, conducătorul Franței între anii 1515 - 1547. 

Sursă foto: arhivă personală

Cardinalul era parte a familiei Borgia, mari iubitori de artă și protectori ai culturii și umanismului italian din perioada renascentistă, astfel că această reședință de lângă Tivoli este încărcată atât de istorie cât și de opere de artă extrem de valoroase.

Fiecare încăpere este pictată minuțios urmărindu-se o anumită tematică precum nașterea sau vânătoarea.

Sursă foto: arhivă personală

Vila renascentistă se află înconjurată de mult spațiu verde, ce îi conferă locului un aer romantic, plăcut atât pentru plimbare cât și pentru relaxare sau fotografie în aer liber.

Sursă foto: arhivă personală

Spațiul este larg, aleile sunt multe, unele urcă, altele coboară, dar toate se află practic împrejurul unui complex de fântâni care mai de care mai spectaculoase și mai interesante.

Sursă foto: arhivă personală

Ținând cont de faptul că au fost realizate în anii 1500, cu tehnologia de atunci, sunt cu adevărat remarcabile și îți vor rămâne multă vreme în minte.

Construcția reședinței și a curții exterioare a început în 1566 sub îndrumarea arhitectului și a inginerului Alberto Galvani, iar decorațiunile și picturile au fost realizate în mai multe etape de către echipe coordonate de Federico Zuccari.

M-a impresionat faptul că în ciuda atâtor ani de neglijare, a lipsei de finanțare și întreținere din partea proprietarilor, fie ei habsburgi, a francezi sau mai apoi a statului italian, vila și-a păstrat oarecum farmecul redând destul de bine epoca în care a fost ridicată.

Dar poate cea mai interesantă parte a acestei vizite o reprezintă gradina din spatele vilei și țin să revin la ea pentru că m-a impresionat cu adevărat. Este plină de lucruri neașteptate, care te surprind la orice pas, bazine cu apă, sculpturi, basoreliefuri și plante care mai de care mai interesante și mai colorate.

Sursă foto: arhivă personală

Fântâna lui Venus, a lui Neptun sau Marea Orgă de Ape sunt doar câteva din minunile inginerești ce m-au încântat și care m-au făcut să mă opresc și să fac zeci de poze.

Sunt minunat realizate, extrem de bine așezate în context și puse în valoare de drumeaguri pavate și pline de conifere de la thuia până la celebrul și maiestosul pin maritim.

Sursă foto: arhivă personală

Nu este un obiectiv turistic uriaș, îl poți parcurge lejer în doar câteva ore, dar merită vizitat deoarece este o sursă binevenită de relaxare și de inspirație. Este practic o pauză binevenită după obositoarea excursie de la Roma.

De altfel pot spune că dacă la Verona am mâncat cea mai proastă pizza de până atunci, aici la Tivoli, la doar câțiva metri de Villa d'Este am descoperit-o pe cea mai gustoasă. Sunt un călător gurmand, așadar îmi plac locurile unde mănânci bine, eventual cu puțini bani, iar pizzeria Giuliei a fost nemaipomenită.

Reședința lui Ippolito II d'Este a fost o pauza de care aveam nevoie. Mi-am încărcat bateriile și am schimbat peisajul pregătindu-mă pentru noi aventuri în peninsulă.

Pentru partea a doua a periplului meu la Tivoli, stați pe aproape, voi publica în zilele viitoare  următoarea destinație vizitată.

Numai bine!