La Città del Vaticano

          Vaticanul așa cum îl știm cu toții, este cel mai mic stat suveran din lume, atât din punct de vedere teritorial cât și al numărului de locuitori. Cetatea este defapt o enclavă în mijlocul capitalei Italiei, despărțită practic  de oraș de apele Tibrului. 

Sursă foto: arhivă foto

Statul Cetății Vaticanului este recunoscut oficial odată cu Tratatul de la Lateran din 1929,  dar istoria sa este cu mult mai lungă, predatând creștinismul.

Din punct de vedere al teritoriului, cel mai mare mare spațiu este ocupat de Piața Sfântului Petru și de clădirile ce o mărginesc, iar din punct de vedere turistic aceasta este zona 0 a Cetății pentru că de aici pornesc tururile spre Bazilică, către Muzeele Vaticanului sau Capela Sixtină ș.a.

Sursă foto: arhivă foto

Vaticanul este poate cel mai important reper în momentul în care alegem să vizităm Roma. Are o contotație deosebită atât religios, cât și istoric. Din punctul meu de vedere, cel mai relevant exemplu al statutului său, este placa de marmură unde sunt gravați toți papii de la Sfântul Petru încoace.

Sursă foto: arhivă foto

Această mărturie a continuității a fost  cea mai interesantă parte a vizitei mele în interiorul Bazilicii San Pietro. M-a impresionat faptul că oamenii au reușit în ciuda contextului într-o continua schimbare să mențină creștinătatea și Sfântul Scaun, mereu legate, într-o simbioză ce astăzi se traduce prin cei peste 1,25 miliarde de credincioși ce se închină în fața Papei.

Fără doar și poate, Vaticanul are parte în zilele noastre de multe controverse, de povești care mai de care mai fantasmagorice, având o doză de magie și mister în interiorul său. Gărzile elvețiene cu straiele lor viu colorate, preoții pioși cu robele negre, miile de turiști curioși și măreția bazilicii, sunt ingredientele unui minunat city break pe care nu-l poți uita ușor.

Sursă foto: arhivă foto

Când vorbești de Sfântul Scaun, te gândești evident la creștinism, la povestea amară a lui Iisus și a discipolilor săi, dar experiența este cu mult mai complexă decât pare.

Aveam o altă imagine asupra locului acela până să pun piciorul în interior, crezând că voi găsi altceva, mai apropiat cumva de suflet decât de trup. M-am înșelat însă, descoperind la San Pietro cel mai opulent, mai mare și mai grandios loc de rugăciune din câte am văzut până acum. Evident, bazilica este un simbol al puterii, al măreției religiei catolice, se vede prin toți porii acestui loc faptul că timp de sute de ani a fost centrul universului de pe Bătrânul Continent și nu numai.

Este adevărat, pășești ușor pe urmele istoriei, respiri trecutul cu tot trupul și totuși trăiești în prezent, pentru că ești înconjurat de telefoane mobile și selfie stickuri, dar rămâne la final un loc plăcut.

 Toate acele sute de statui extraordinar de bine realizate, precum Pieta lui Michelangelo, îți taie răsuflarea, la fel ca sutele de metri de picturi și basoreliefuri ce te înconjoară. Basilica arată fără îndoială ca un cufăr vechi,  dar burdușit cu cele mai frumoase nestemate pe care Lumea le-a creat vreodată.

Sursă foto: arhivă foto

Altarul uriaș, dintr-un lemn negru precum abanosul, cu ale sale împletituri ca de funie, te fac să te înclini în fața măiestriei cu care a fost ridicat. Este o capodoperă extraordinară, Bazilica Sfântului Petru fiind locul perfect pentru a fi pus în valoare.

                                      

Sursă foto: arhivă foto

Cred că acolo, în fața acelui altar, am petrecut cel mai mult timp, pierdut complet în gânduri.

Mă și vedeam printre bătrânii ce slujeau în trecut, la lumina lumânărilor, citind din cartea sfântă în limba latină.Un sentiment ciudat dar tot odată plăcut te cuprinde atunci când te afli înconjurat de toate aceste minuni.

Cetatea Vaticanului este de asemenea și un Complex de Muzee, extrem de bine organizate, foarte bine puse în valoare și cu exponate de o importanță inestimabilă. În interiorul acestor ziduri se află lucrările celor mai mari artizani ai Renașterii italiene de la Michelangelo, Caravaggio și Tiziano la Leonardo sau Raffael.

Papa Iulius al-II-lea ( 1503 ) se află la baza acestui demers de a expune lucrări pentru public în grădina Belvedere, obicei ce a fost preluat și de urmașii săi,  care au decis construirea unor muzee care să adăpostească colecțiile de la Vatican. Cel mai important secol a fost al XVIII-lea pentru că atunci aceste edificii au căpătat importanța cuvenită.

În prezent Muzeele Vaticane cuprind zece colecții precum: Galeria de Tapiserii, de artă, Biblioteca sau Capela și salonul Sixtin. Recomand vizitarea bibliotecii și a faimoasei Capele Sixtine pentru că sunt cu adevărat deosebite.

Capela este parte din bazilica Sfântului Petru, are o formă dreptunghiulară și se spune că ar corespunde cu dimensiunile Vechiului Templu a lui Solomon.

Felul în care Michelangelo a pictat interioarele și tavanul, modul în care sunt expuse momentele biblice, celebra mână a lui Dumnezeu ( Crearea lui Adam ), fecioarele și sființii, totul este ireal de bine realizat.

Această sală monumentală este construită în secolul XV, în vremea pontificatului lui Sixtus al IV-lea și este locul unde se țin conclavurile cardinalilor pentru alegerea unui nou Episcop al Romei. Este celebră, de aceea accesul se face numai în mod organizat, pentru o perioadă limitată și nu ai voie să fotografiezi sau să filmezi în interior.

Lucru rău de altfel, pentru că mi-ar fi plăcut să împărtășesc cu voi aceste experiențe.

Odată ce ieși din Basilică și ai vizitat subsolul unde sunt depuși o parte din Papii ce au trecut la cele Sfinte, îți apare din nou în fața ochilor, uriașa piață străjuite de coloane circulare dar și impunătorul Obelisc egiptean.

A fost adus de Caligula la Roma, pentru a înfrumuseța Circul Vaticanului ce încă era în construcție. Este masiv, relatările istorice arătând că pentru transportul său a fost construită o navă nemaivăzută până atunci. Obeliscum din Piața San Pietro este singurul ce de-a lungul istoriei sale nu a fost vandalizat, devenind un simbol al Statului Papal.

Sursă foto: arhivă foto

Pentru că era un soare plăcut, am zăbovit o perioadă în apropierea lui fotografiindu-l în toată splendoarea, imaginându-mi că eram la Heliopolis, în Egipt în momentul în care acesta și-a început drumul spre actualul amplasament.

Ziua dedicată vizitei Cetății Vaticanului a trecut rapid, am mers mult, am admirat și poza toate ungherele locului acela. La sfârșit am ieșit mai bogat cu o țară vizitată, cu un pelerinaj la care am luat parte mai mult sau mai puțin conștient, cu o sumedenie de amintiri frumoase și cu un zâmbet larg pe buze.

Dacă doriți să aveți parte de aceleași senzații, să vă bucurați de splendoarea Sfântului Scaun așa cum am făcut-o eu, vă recomand cu căldură să mergeți și să-l vizitați pentru că oferă o experiență unică. 

Săptămână faină!