Retrospectiva anului 2019
Bună ziua dragi călători oarecare!
Deși nu am mai
postat în ultima perioadă, nu am uitat de voi și nici nu o voi face. Vom avea
în viitorul apropiat multe de împărtășit așa că v-aș ruga să nu vă îndepărtați
foarte tare.
Până atunci însă mă gândeam că ar fi bună o recapitulare
scurtă a locurilor, oamenilor și experiențelor pe care le-am trăit, călător
fiind.
Anul 2019 a început destul de bine, am ajuns la Sinaia, îmi doream atât de tare să văd Peleșul înzăpezit.
Anul 2019 a început destul de bine, am ajuns la Sinaia, îmi doream atât de tare să văd Peleșul înzăpezit.
Sursă foto: arhivă personală
A fost nemaipomenit! O noapte interesantă cu
siguranță, mai ales că am avut parte de multe momente hilare pe drum.
Știți voi…
genul acela de ieșire organizată ad-hoc, pe înserate, doar pentru că
Bucureștiul era monoton. Îmi aduc aminte ce fețe au făcut ai mei prieteni când
din depărtare, undeva pe drumeagul ce duce la intrarea în Peleș, s-au întâlnit
cu două perechi de ochi strălucitori. Fugiți că vin urșii, când colo erau doi
căței care-și târau cu stoicism stăpânii pintr-un frig de-ți îngheța nasul.
Doamne ce am mai râs când am văzut un munte de om cu
ditamai lemnul în mână, alergând ca Usain Bolt la olimpiadă, doar ca să scape
cu viață din acea întâlnire de grad 0 cu fiarele pădurii.
Timpul a trecut imediat și uite așa luna februarie
bătea la ușă, dar iarna nu se dădea dusă, a nins, a înghețat totul, Bucureștiul
era precum un tablou.
Sursă foto: arhivă personală
Primele raze ale soarelui. Firave, timide, dar plăcute.
Am ieșit la plimbare. Herăstrău. Frumos parc dar pe alocuri destul de
neîngrijit.
Sursă foto: arhivă personală
A venit și primăvara cu adevărat. Ce frumos era orașul!
Cartierul meu de suflet Icoanei, Școala Centrală.
Sursă foto: arhivă personală
Luna martie, acea lună în care femeile sunt
răsfățate, de natură, de soți, de prieteni, de toată lumea. Așa că mi-am luat
fetele la o plimbare departe de marile bulevarde, de aglomerație și de gălăgie.
Acesta a fost cadoul meu!
Sursă foto: arhivă personală
Las Fierbinți, sau cum să te plictisești într-o
sâmbătă de primăvară și să ajungi tocmai în Fierbinți și să te oprești la bar.
Bobiță nu era, dar am băut o bere, am făcut pozele de rigoare și am pornit să
explorăm cel mai celebru sat din România. Că de …e la modă.
Sursă foto: arhivă personală
Aprilie pe Calea Victoriei.
Ce mi-a plăcut plimbarea
aia. Doar eu, o pereche de căști, muzică bună și o șosea de legendă. Am bătut
Podul Mogoșoaiei de la Piața Națiunilor Unite și până în Piața Victoriei. Am
căscat gura la fiecare detaliu, am zăbovit în fața fiecărei case și am trăit
pentru o oră sentimentul că sunt turist la mine acasă, în orașul în care am
crescut.
Mi-a plăcut atât de tare experiența că a trebuit
împărtășită și cu voi, așa s-au născut o grămadă de poze, articole și trimiteri
la acest obiectiv turistic din oraș.
Cum puteam să trec pe lângă Capșa, pe lângă Muzeul
Enescu, sau pe lângă Ateneu și să nu scriu măcar un rând.
Sursă foto: arhivă personală
O altă sâmbătă, o altă aventură.
De data aceasta la
Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia. Trebuia cumva să închei călătoria
începută cu o săptămână în urmă.
Așadar m-am urcat în mașină cu cafeaua la purtător,
voie bună și chef de explorat. Cam friguț ce-i drept dar așa am apucat să
vizitez și interioarele palatului.
Sursă foto: arhivă personală
Frumos!
Dar ziua nu se putea încheia atât de devreme
așa că după o scurtă ședință cu o altă călătoare plimbăreață, am decis să dăm o
fugă și până la Buftea. Palatul Știrbey îmi făcea cu ochiul.
Ideea este că spre rușinea mea nu m-am documentat suficient
astfel că am ajuns acolo și ne-am dat seama că domeniul Știrbey era închis
publicului larg. Așadar mai mult sau mai puțin pe ascuns am pătruns în
interior, foarte amuzați de situație. Am făcut fotografii, am râs și am părăsit
scena înainte ca cineva să-și dea seama că noi nu căutăm defapt locații pentru
nuntă ci doar căscăm gura.
Sursă foto: arhivă personală
V-am vorbit mai devreme despre Parcul Herăstrău.
Acolo am ajuns ca să vedem cireșii din Grădina Japoneză. Frumoși, colorați,
îmbietori. Interesantă experiență, până când îți înfrângi rațiunea, te întinzi
pe iarbă și pierzi cheia de la mașină.
Ajungi în parcare și paf… te lovește. Mașina nu se
deschide, dar nu pentru că nu vrea ci pentru că ești tâmp și ai rătăcit cheia. Dar
unde? Că doar ai mers prin tot parcul…calculează, gândește, acceptă faptul că
ești luat în balon, că na... o meriți.
Îngrijorat dar amuzat de situație, plec cu coada
între picioare înapoi către Grădina Japoneză unde mă gândeam că aș fi putut să
o pierd. Noroc că am intuiție bună, măcar atât. Tocmai o găsise o doamnă și o
predase celor de la pază.
Sunt salvat! Nu mă duc pe jos acasă și nici nu voi
fi veșnic luat peste picior că am lăsat mașina abandonată în parc.
Sursă foto: arhivă personală
Festivalul Spotlight, sau cum să pleci de la muncă
ca să pierzi vremea captivat de mulțimea de oameni ce roiește în jurul luminițelor
ce au învăluit Calea Victoriei.
Scriind aceste cuvinte tocmai m-am gândit că am cam
exagerat anul ăsta cu zona aceea. În 2020 am o să o vizitez mai rar ca să nu îi
piară farmecul. Promit!
Ce să facem și noi călătorii de 1 mai… vizităm.
Palatul Cotroceni. Interesant, cu un aer special, plin de povești, legende și
întâmplări ciudate. Am întâlnit acolo oameni frumoși, care ne-au încântat
urechile cu câte o picanterie. Mică, poate nesemnificativă pentru ei dar de
ținut minte pentru cineva ca mine. A fost o zi minunată.
Sursă foto: arhivă personală
Ehee și uite așa v-am dus cu vorba și a venit luna
iunie. Prima dată la mare. Tot ad-hoc, tot noaptea, dar am prins un răsărit de
excepție. E deosebit de important să petreci momente frumoase alături de oameni
dragi, trece timpul mai repede și creezi amintiri de neuitat.
Sursă foto: arhivă personală
Mai ales când a doua zi trebuie să fi odihnit la birou
iar tu ești blocat pe autostradă din cauza unui incident și nu ai ce face în
afară de haz de necaz.
Sursă foto: arhivă personală
De la mare la munte. Sinaia m-a așteptat din nou liniștită ca să îmi arate cele mai frumoase bijuterii pe patru roți. Concursul de eleganță a fost
într-adevăr un regal automobilistic.
Sursă foto: arhivă personală
Dacă tot eram aproape, am tras o fugă și la Bușteni.
În poză, palatal Nababului, o minune arhitectonică care m-a captivat. Pe
vremuri România era altceva!
Sursă foto: arhivă personală
După cum promisesem în articolul din 2018, am plecat
să văd Europa!
O dimineață răcoroasă, Uber, ghiozdanul și hop în avion. Două
ore mai târziu aterizasem într-o fostă capitală de imperiu. Un oraș mare, mai
curat și mai dichisit decât Bucureștiul. Un adevărat exemplu pentru capitala
țării noastre.
Au fost trei zile deosebite, trăite mai mult pe
drumuri, dintr-un muzeu în altul, printre sute de mii de alți turiști captivați
de Mozart și de moștenirea sa. Schonbrunn, Belvedere, Catedrala Sfântul Ștefan,
strada Mariahilfer, toate cu aer special.
Sursă foto: arhivă personală
Dar cum toate lucrurile frumoase durează puțin, ne-am
întors acasă. Nu pentru mult timp însă, drumurile mă chemau din nou, așa că am
ajuns în Republica Moldova.
O țară frumoasă, verde, cu un suflet mare, dar care
este prinsă între două lumi. Strivit de trecutul sovietic dar cu fața către
viitorul european, Chișinăul pare că încearcă să supraviețuiască tranziției.
Este un oraș al contrastelor, cu un bulevard Ștefan cel Mare, foarte arătos,
dar înconjurat de oameni săraci, de case și mașini vechi.
Sursă foto: arhivă personală
Moldova este renumită pentru vinuri, așa că am
pătruns și în pântecele cramei de la Mileștii Mici, una dintre cele mai mari și
mai frumoase crame din Europa. Timp de 40 de minute ne-am plimbat prin galerii
pline de butoaie, sticle și rasteluri cu vinuri alese.
O experiență cu adevărat deosebită, pe care o
recomand. Anul viitor îmi doresc să văd și Cricova, așă că …wish me luck.
Sursă foto: arhivă personală
Cel mai tânăr pământ românesc, Delta Dunării, un
spațiu de 5.700.000 km², plin de viață,
acoperit de stuf și în bătaia vânturilor. Aceasta a fost următoarea mea
destinație. Zile pline, oameni frumoși, mâncare bună stropită din belșug cu un
vin deosebit și povești cât pentru o viață. Nenea Xenia, Uzlina, pădurea de la
Caraorman, stejarii bătrâni și multe zâmbete. Aceasta a fost Delta Dunării
pentru mine.
Sursă foto: arhivă personală
Un călător nu poate sta prea mult
pe loc astfel că am pornit într-o nouă aventură. Nu departe, dar de ajuns cât
să rămână memorabilă.
Doi inși, o dimineață de septembrie
și o hartă pe telefon. Unde mergem? Hmm… Barajul de la Paltinu și Valea
Doftanei. Am pornit… cu pauză ce-i drept. La ieșirea din București am prins
bariera la o trecere de cale ferată și am stat… mult dar deajuns cât să ne
apuce cântatul prin mașina ca pe niște copii nerăbdători prinși în autocarul
ce-i duce în tabără.
După ce ne-am răcorit în râu și am
explorat zona, am decis în unanimitate că mai lipsește ceva. Penitenciarul de
la Doftana, sinistru, dărăpănat dar numai bun de niște poze. Așa au zis probabil și niște polonezi care
erau acolo cu o întregă armată de scule video-foto, lumini, drone și multe
cabluri.
Păcat că nu am învățat nimic din
experiența Memorialului de la Sighet, Doftana ar fi meritat să fie în circuitul
turistic.
Sursă foto: arhivă personală
Septembrie, 14, ora 3:00 Arena Națională.
Ne izbește un gând. Mâine mergem la mare. Și am pornit plini de optimism către
Vama Veche.
Mărturisesc că am văzut multe până
acum dar de zona aia a litoralului am cam fugit. Poate prejudecăți, poate
dezinformare.
Habar nu am cum s-o caracterizez, cert este că
nu mai călcasem în vamă până atunci.
A fost o super experiență, am avut
o super cazare, ne-am super distrat, iar noaptea am avut parte de panică.
Amuzantă ce-i drept.
Pe la miezul nopții, după ce ne-am
plimbat noi de colo colo, am decis să ne băgăm la somn. Toate bune și frumoase,
până când m-am trezit super speriat de țipetele unei prietene. Îl stiga cu
patos dar dormind buștean pe un anume Cristi. Ce o fi avut de împărțit, nu
știu, nu mă bag.
Băiete, oricare ai fi, să știi că
ai rămas în memoria noastră a tuturor. Ne-am distrat copios de pe urma
vorbitului în somn, Vama Veche fiind diferită fără acest incident.
Sursă foto: arhivă personală
Odată cu Cristi s-a încheiat și
distracția pe litoral. Vremea se schimbă, toamna începe să-și arate colții.
Cu geaca pe mine și cu chef de
plimbare am pornit din nou spre un loc de suflet: Sinaia.
Da! Din nou! Iar fac abuz, dar în
apărarea mea pot spune că am făcut-o pe ghidul. Peleșul este deosebit și nu
m-am putut abține să nu-l arăt și altora.
Sursă foto: arhivă personală
A fost o seară faină în care am
creionat și următoarea ieșire. Peste exact o săptămână, pe nepusă masă mi-am
luat pe sus o prietenă și am plecat spre Giurgiu. Voiam să văd din nou Dunărea.
Sursă foto: arhivă personală
După toamnă vine și nesuferita
iarnă, dar totodată vin și cadourile, colindele, vinul fiert. Crăciunul se
apropie, la fel și plimbărica mea prin Târgul de Crăciun cu ochii la tot felul
de bunătăți.
Sursă foto: arhivă personală
La anul am să vă scriu de la Sibiu.
Îmi doresc de mult să ajung în Transilvania de sărbători așa că 2020 îmi va
oferi acestă șansă.
Anul nou… încă puțin. Câteva zile
ne despart.
A venit momentul să trag linie. A fost
un an bunicel, am călătorit mult, am văzut Bucureștiul cu alți ochi, am zburat
către Occident și m-am târât prin gropile Moldovei. Am auzit multe povestiri
interesante și am întâlnit oameni pe care nu-i voi uita prea curând.
Anul 2019 a fost un an al
încercărilor, am deschis multe uși, am pierdut însă pe drumul acesta și multe persoane,
dar am câștigat cu siguranță prieteni adevărați. Am avut șansa să învăț lucruri
noi, să descopăr mentalități diferite și să trăiesc momente deosebite.
Au fost 365 de zile unice, cu bune
și rele. Nu le-aș schimba pe niciuna din ele, dar mi-aș dori să fiu eu mai bun,
să călătoresc mai mult, să scriu mai mult, să fiu mai aprope de comunitatea
aceasta frumoasă.
Anul 2020 sper să fie și mai
înfloritor, atât pentru mine cât și pentru fiecare dintre voi. Fie ca
sărbătoarea dintre ani să vă prindă curați la suflet, bogați la buzunar și cu
mintea limpede.
Călătoriți, iubiți și trăiți exact
așa cum vă place!
Comentarii
Trimiteți un comentariu