Retrospectiva anului 2019



Bună ziua dragi călători oarecare! 



Deși nu am mai postat în ultima perioadă, nu am uitat de voi și nici nu o voi face. Vom avea în viitorul apropiat multe de împărtășit așa că v-aș ruga să nu vă îndepărtați foarte tare.

Până atunci însă mă gândeam că ar fi bună o recapitulare scurtă a locurilor, oamenilor și experiențelor pe care le-am trăit, călător fiind. 

Anul 2019 a început destul de bine, am ajuns la Sinaia, îmi doream atât de tare să văd Peleșul înzăpezit.


Sursă foto: arhivă personală

A fost nemaipomenit! O noapte interesantă cu siguranță, mai ales că am avut parte de multe momente hilare pe drum. 

Știți voi… genul acela de ieșire organizată ad-hoc, pe înserate, doar pentru că Bucureștiul era monoton. Îmi aduc aminte ce fețe au făcut ai mei prieteni când din depărtare, undeva pe drumeagul ce duce la intrarea în Peleș, s-au întâlnit cu două perechi de ochi strălucitori. Fugiți că vin urșii, când colo erau doi căței care-și târau cu stoicism stăpânii pintr-un frig de-ți îngheța nasul.

Doamne ce am mai râs când am văzut un munte de om cu ditamai lemnul în mână, alergând ca Usain Bolt la olimpiadă, doar ca să scape cu viață din acea întâlnire de grad 0 cu fiarele pădurii.

Timpul a trecut imediat și uite așa luna februarie bătea la ușă, dar iarna nu se dădea dusă, a nins, a înghețat totul, Bucureștiul era precum un tablou.



Sursă foto: arhivă personală

Primele raze ale soarelui. Firave, timide, dar plăcute. Am ieșit la plimbare. Herăstrău. Frumos parc dar pe alocuri destul de neîngrijit.



Sursă foto: arhivă personală

A venit și primăvara cu adevărat. Ce frumos era orașul!

 Cartierul meu de suflet Icoanei, Școala Centrală.




Sursă foto: arhivă personală

Luna martie, acea lună în care femeile sunt răsfățate, de natură, de soți, de prieteni, de toată lumea. Așa că mi-am luat fetele la o plimbare departe de marile bulevarde, de aglomerație și de gălăgie. 
Acesta a fost cadoul meu!





Sursă foto: arhivă personală

Las Fierbinți, sau cum să te plictisești într-o sâmbătă de primăvară și să ajungi tocmai în Fierbinți și să te oprești la bar. Bobiță nu era, dar am băut o bere, am făcut pozele de rigoare și am pornit să explorăm cel mai celebru sat din România. Că de …e la modă.





Sursă foto: arhivă personală

Aprilie pe Calea Victoriei. 

Ce mi-a plăcut plimbarea aia. Doar eu, o pereche de căști, muzică bună și o șosea de legendă. Am bătut Podul Mogoșoaiei de la Piața Națiunilor Unite și până în Piața Victoriei. Am căscat gura la fiecare detaliu, am zăbovit în fața fiecărei case și am trăit pentru o oră sentimentul că sunt turist la mine acasă, în orașul în care am crescut.

Mi-a plăcut atât de tare experiența că a trebuit împărtășită și cu voi, așa s-au născut o grămadă de poze, articole și trimiteri la acest obiectiv turistic din oraș.
Cum puteam să trec pe lângă Capșa, pe lângă Muzeul Enescu, sau pe lângă Ateneu și să nu scriu măcar un rând.






Sursă foto: arhivă personală

O altă sâmbătă, o altă aventură. 

De data aceasta la Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia. Trebuia cumva să închei călătoria începută cu o săptămână în urmă.

Așadar m-am urcat în mașină cu cafeaua la purtător, voie bună și chef de explorat. Cam friguț ce-i drept dar așa am apucat să vizitez și interioarele palatului.



Sursă foto: arhivă personală

Frumos! 

Dar ziua nu se putea încheia atât de devreme așa că după o scurtă ședință cu o altă călătoare plimbăreață, am decis să dăm o fugă și până la Buftea. Palatul Știrbey îmi făcea cu ochiul.

Ideea este că spre rușinea mea nu m-am documentat suficient astfel că am ajuns acolo și ne-am dat seama că domeniul Știrbey era închis publicului larg. Așadar mai mult sau mai puțin pe ascuns am pătruns în interior, foarte amuzați de situație. Am făcut fotografii, am râs și am părăsit scena înainte ca cineva să-și dea seama că noi nu căutăm defapt locații pentru nuntă ci doar căscăm gura.



Sursă foto: arhivă personală

V-am vorbit mai devreme despre Parcul Herăstrău. Acolo am ajuns ca să vedem cireșii din Grădina Japoneză. Frumoși, colorați, îmbietori. Interesantă experiență, până când îți înfrângi rațiunea, te întinzi pe iarbă și pierzi cheia de la mașină.

Ajungi în parcare și paf… te lovește. Mașina nu se deschide, dar nu pentru că nu vrea ci pentru că ești tâmp și ai rătăcit cheia. Dar unde? Că doar ai mers prin tot parcul…calculează, gândește, acceptă faptul că ești luat în balon, că na... o meriți.

Îngrijorat dar amuzat de situație, plec cu coada între picioare înapoi către Grădina Japoneză unde mă gândeam că aș fi putut să o pierd. Noroc că am intuiție bună, măcar atât. Tocmai o găsise o doamnă și o predase celor de la pază.

Sunt salvat! Nu mă duc pe jos acasă și nici nu voi fi veșnic luat peste picior că am lăsat mașina abandonată în parc.




Sursă foto: arhivă personală

Festivalul Spotlight, sau cum să pleci de la muncă ca să pierzi vremea captivat de mulțimea de oameni ce roiește în jurul luminițelor ce au învăluit Calea Victoriei.
Scriind aceste cuvinte tocmai m-am gândit că am cam exagerat anul ăsta cu zona aceea. În 2020 am o să o vizitez mai rar ca să nu îi piară farmecul. Promit!



Sursă foto: arhivă personală


Ce să facem și noi călătorii de 1 mai… vizităm. Palatul Cotroceni. Interesant, cu un aer special, plin de povești, legende și întâmplări ciudate. Am întâlnit acolo oameni frumoși, care ne-au încântat urechile cu câte o picanterie. Mică, poate nesemnificativă pentru ei dar de ținut minte pentru cineva ca mine. A fost o zi minunată.




Sursă foto: arhivă personală

Ehee și uite așa v-am dus cu vorba și a venit luna iunie. Prima dată la mare. Tot ad-hoc, tot noaptea, dar am prins un răsărit de excepție. E deosebit de important să petreci momente frumoase alături de oameni dragi, trece timpul mai repede și creezi amintiri de neuitat.



Sursă foto: arhivă personală

Mai ales când a doua zi trebuie să fi odihnit la birou iar tu ești blocat pe autostradă din cauza unui incident și nu ai ce face în afară de haz de necaz.


Sursă foto: arhivă personală

De la mare la munte. Sinaia m-a așteptat din nou liniștită ca să îmi arate cele mai frumoase bijuterii pe patru roți. Concursul de eleganță a fost într-adevăr un regal automobilistic.





Sursă foto: arhivă personală

Dacă tot eram aproape, am tras o fugă și la Bușteni. În poză, palatal Nababului, o minune arhitectonică care m-a captivat. Pe vremuri România era altceva!



Sursă foto: arhivă personală

După cum promisesem în articolul din 2018, am plecat să văd Europa! 

O dimineață răcoroasă, Uber, ghiozdanul și hop în avion. Două ore mai târziu aterizasem într-o fostă capitală de imperiu. Un oraș mare, mai curat și mai dichisit decât Bucureștiul. Un adevărat exemplu pentru capitala țării noastre.

Au fost trei zile deosebite, trăite mai mult pe drumuri, dintr-un muzeu în altul, printre sute de mii de alți turiști captivați de Mozart și de moștenirea sa. Schonbrunn, Belvedere, Catedrala Sfântul Ștefan, strada Mariahilfer, toate cu aer special.





Sursă foto: arhivă personală

Dar cum toate lucrurile frumoase durează puțin, ne-am întors acasă. Nu pentru mult timp însă, drumurile mă chemau din nou, așa că am ajuns în Republica Moldova.

O țară frumoasă, verde, cu un suflet mare, dar care este prinsă între două lumi. Strivit de trecutul sovietic dar cu fața către viitorul european, Chișinăul pare că încearcă să supraviețuiască tranziției. Este un oraș al contrastelor, cu un bulevard Ștefan cel Mare, foarte arătos, dar înconjurat de oameni săraci, de case și mașini vechi.




Sursă foto: arhivă personală

Moldova este renumită pentru vinuri, așa că am pătruns și în pântecele cramei de la Mileștii Mici, una dintre cele mai mari și mai frumoase crame din Europa. Timp de 40 de minute ne-am plimbat prin galerii pline de butoaie, sticle și rasteluri cu vinuri alese.
O experiență cu adevărat deosebită, pe care o recomand. Anul viitor îmi doresc să văd și Cricova, așă că …wish me luck.




Sursă foto: arhivă personală

Cel mai tânăr pământ românesc, Delta Dunării, un spațiu de 5.700.000 km², plin de viață, acoperit de stuf și în bătaia vânturilor. Aceasta a fost următoarea mea destinație. Zile pline, oameni frumoși, mâncare bună stropită din belșug cu un vin deosebit și povești cât pentru o viață. Nenea Xenia, Uzlina, pădurea de la Caraorman, stejarii bătrâni și multe zâmbete. Aceasta a fost Delta Dunării pentru mine.





Sursă foto: arhivă personală

Un călător nu poate sta prea mult pe loc astfel că am pornit într-o nouă aventură. Nu departe, dar de ajuns cât să rămână memorabilă.

Doi inși, o dimineață de septembrie și o hartă pe telefon. Unde mergem? Hmm… Barajul de la Paltinu și Valea Doftanei. Am pornit… cu pauză ce-i drept. La ieșirea din București am prins bariera la o trecere de cale ferată și am stat… mult dar deajuns cât să ne apuce cântatul prin mașina ca pe niște copii nerăbdători prinși în autocarul ce-i duce în tabără.

După ce ne-am răcorit în râu și am explorat zona, am decis în unanimitate că mai lipsește ceva. Penitenciarul de la Doftana, sinistru, dărăpănat dar numai bun de niște poze.  Așa au zis probabil și niște polonezi care erau acolo cu o întregă armată de scule video-foto, lumini, drone și multe cabluri.
Păcat că nu am învățat nimic din experiența Memorialului de la Sighet, Doftana ar fi meritat să fie în circuitul turistic.






Sursă foto: arhivă personală

Septembrie, 14, ora 3:00 Arena Națională.

 Ne izbește un gând. Mâine mergem la mare. Și am pornit plini de optimism către Vama Veche.

Mărturisesc că am văzut multe până acum dar de zona aia a litoralului am cam fugit. Poate prejudecăți, poate dezinformare.

 Habar nu am cum s-o caracterizez, cert este că nu mai călcasem în vamă până atunci.
A fost o super experiență, am avut o super cazare, ne-am super distrat, iar noaptea am avut parte de panică. Amuzantă ce-i drept.

Pe la miezul nopții, după ce ne-am plimbat noi de colo colo, am decis să ne băgăm la somn. Toate bune și frumoase, până când m-am trezit super speriat de țipetele unei prietene. Îl stiga cu patos dar dormind buștean pe un anume Cristi. Ce o fi avut de împărțit, nu știu, nu mă bag.
Băiete, oricare ai fi, să știi că ai rămas în memoria noastră a tuturor. Ne-am distrat copios de pe urma vorbitului în somn, Vama Veche fiind diferită fără acest incident.





Sursă foto: arhivă personală

Odată cu Cristi s-a încheiat și distracția pe litoral. Vremea se schimbă, toamna începe să-și arate colții.

Cu geaca pe mine și cu chef de plimbare am pornit din nou spre un loc de suflet: Sinaia.

Da! Din nou! Iar fac abuz, dar în apărarea mea pot spune că am făcut-o pe ghidul. Peleșul este deosebit și nu m-am putut abține să nu-l arăt și altora.


Sursă foto: arhivă personală

A fost o seară faină în care am creionat și următoarea ieșire. Peste exact o săptămână, pe nepusă masă mi-am luat pe sus o prietenă și am plecat spre Giurgiu. Voiam să văd din nou Dunărea.




Sursă foto: arhivă personală

După toamnă vine și nesuferita iarnă, dar totodată vin și cadourile, colindele, vinul fiert. Crăciunul se apropie, la fel și plimbărica mea prin Târgul de Crăciun cu ochii la tot felul de bunătăți.




Sursă foto: arhivă personală

La anul am să vă scriu de la Sibiu. Îmi doresc de mult să ajung în Transilvania de sărbători așa că 2020 îmi va oferi acestă șansă.

Anul nou… încă puțin. Câteva zile ne despart.

A venit momentul să trag linie. A fost un an bunicel, am călătorit mult, am văzut Bucureștiul cu alți ochi, am zburat către Occident și m-am târât prin gropile Moldovei. Am auzit multe povestiri interesante și am întâlnit oameni pe care nu-i voi uita prea curând.

Anul 2019 a fost un an al încercărilor, am deschis multe uși, am pierdut însă pe drumul acesta și multe persoane, dar am câștigat cu siguranță prieteni adevărați. Am avut șansa să învăț lucruri noi, să descopăr mentalități diferite și să trăiesc momente deosebite.

Au fost 365 de zile unice, cu bune și rele. Nu le-aș schimba pe niciuna din ele, dar mi-aș dori să fiu eu mai bun, să călătoresc mai mult, să scriu mai mult, să fiu mai aprope de comunitatea aceasta frumoasă.

Anul 2020 sper să fie și mai înfloritor, atât pentru mine cât și pentru fiecare dintre voi. Fie ca sărbătoarea dintre ani să vă prindă curați la suflet, bogați la buzunar și cu mintea limpede.

Călătoriți, iubiți și trăiți exact așa cum vă place!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Călători Oarecare în 2024.

I Giardini di Zoe

Orașul dintre vii