Bucureştiul meu

Bună ziua dragi călători oarecare!

Povestea de astăzi este interesantă din mai multe puncte de vedere:

Sursă foto: arhivă personală

1. Până să încep acest proiect în mediul online, despre turism, oameni şi poveşti interesante, despre locuri mai mult sau mai puţin vizitabile, nu consideram Bucureştiul drept destinaţie de vacanţă. Nu îl vedeam nici măcar ca pe un oraş potrivit pentru a trăi fericit, iar de muncă şi petrecut timpul liber nici nu se putea pune problema.

Sursă foto: arhivă personală

2. Nu consideram de nici un fel că acest oraş, aşa cum este el: prăfuit, aglomerat şi înghesuit de blocuri comuniste, poate să ofere atât de multe peisaje şi poveşti demne de a fi spuse şi altora.

3. De când mă ştiu am apreciat vestul ţării pentru liniştea şi felul în care acei oameni aleg să îşi trăiască viaţa şi să răspundă tuturor problemelor pe care le întâlnesc. Îmi doream să-mi duc traiul la fel ca ei, într-un oraş ceva mai mic şi mai puţin agasant, considerând Clujul, Timişoara sau Oradea, localităţi mult mai potrivite pentru mine. Concluzia încă nu mi-am definitivat-o, asupra acestui aspect mai am încă de contemplat, însă cert este că din august 2018, Bucureştiul a mai crescut puţin pe scara mea de acceptare.

4. Cetatea lui Bucur este defapt un cumul de factori, de decizii, de istorie amestecată cu geografie interesantă, peste care s-a aşternut timpul care a modelat, a schimbat şi a aşezat lucrurile în felul în care îl vedem noi astăzi. Unele lucruri sunt fără doar şi poate benefice, iar altele au fost precum o boală, afectând iremediabil oraşul de pe Dâmboviţa.

5. Capitala României este mult mai mult decât celebrele clişee: ghetouri în Ferentari, aglomeraţie în Militari, mici buni în Băneasa şi bolizi de lux pe Decebal. Bucureştiul este încă fermecător în Cotroceni, interesant pe străduţe în cartierul Aviaţiei şi cochet în mahalaua Colţei, cu clădiri vechi, martore peste timp.

Sursă foto: arhivă personală

6. Bucureştiul meu, locul în care m-am născut, unde am crescut, am învăţat, unde m-am distrat şi pe care îl străbat aproape zilnic la pas, nu suferă din cauza faptului că nu are ce arăta turiştilor, ba din contră are de suferit datorită nepăsării locuitorilor şi a administraţiei.

7. De peste 555 de ani, aici s-au format caractere puternice, care au schimbat în bine faţa acestui loc. Oameni cu viziune precum: C.A Rosetti, Pache Protopopescu, Barbu Vlădoiu ( a introdus prima linie de tramvai din oraş ), Dimitrie Cariagdi ş.a, şi-au adus fiecare aportul pentru a face acest oraş comparabil cu orice capitală europeană. De aceea Bucureştiul de azi are încă pe alocuri aspectul plăcut al unor vremuri de mult trecute. Micul Paris încă mai încearcă să trăiască şi ţine doar de noi să-l protejăm pentru ca generaţiile viitoare să-l poată vedea.

Sursă foto: arhivă personală

8. Nu putem da vina pe oraş pentru că e aglomerat şi îmbâxit. Este aşa datorită ignoranţei noastre. Urbea are aspectul acesta din cauza faptului că în ultimii ani nu am fost capabili să alegem oameni de calitate care să administreze cel mai mare municipiu din România. Bugetul uriaş al municipalităţii, adică banii din taxele şi impozitele noastre au fost mereu ţinta unor interese obscure, iar acest lucru este doar din vina noastră, pentru că ne-am lăsat influenţaţi.

9. Bucureştiul are de toate pentru toţi. Orice buzunar, cu un pic de imaginaţie, o hartă şi pantofi comozi poate descoperi în acest oraş, o lume total nouă cu muzee interesante, clădiri din sticlă impunătoare care stau alături de imobile interbelice. Copaci bătrâni în parcuri mari şi aerisite, cu locuri de joacă pentru copii şi terase pentru oamenii mari care se opresc la un pahar de vorbă.

Sursă foto: arhivă personală

10. Oraşul meu are biserici vechi, conace şi palate, are lacuri numai bune pentru promenadă, are biblioteci, malluri şi cinematografe şi nu în ultimul rând are unele dintre cele mai mari clădiri din lume: Palatul Parlamentului şi viitoarea Catedrală a Mântuirii Neamului. Bucureştiul meu are statui frumoase în Piaţa Universităţii dar şi monumente mai ciudate precum: Memorialul Renaşterii din Piaţa Revoluţiei.

Sursă foto: arhivă personală

      În concluzie, înainte de încheiere aş vrea sa spun că România are o capitală demnă, care s-a ridicat mereu la nivelul unei capitale europene. Din pacate însă ca în orice alt loc din această ţară, există probleme şi neajunsuri, însă Bucureştiul merită o şansă. Trebuie protejat şi ajutat să se dezvolte, trebuie să existe viziuni clare şi oameni capabili care să le pună în aplicare pentru ca Micul Paris să redevină un oraş înfloritor.

Până atunci, vă îndemn să luaţi la pas oraşul în căutarea frumuseţilor sale ascunse. Vă provoc să-l fotografiaţi şi să-l arătaţi lumii pentru că merită.

O zi frumoasă !