Parcul Alexandru Ioan Cuza

Bună ziua dragi călători oarecare!

Povestea de azi este cam aşa: pe pagina oficială ( FB - https://www.facebook.com/calatoroarecare/ ) a comunităţii, am decis acum ceva timp să aduc puţin vorba despre câteva zone verzi din Bucureşti.

 Consider că este cumva de datoria noastră ca formatori de opinie, să expunem cât mai mult din viaţa acestui oraş în care am trăit şi în care ne desfăşurăm activitatea.

Am promis, am făcut, dar totuşi am rămas dator vouă cu o completare şi aici pe blog, cu un articol proaspăt.

Înainte de a începe  vreau să se ştie că avem şi un motiv de sărbătoare şi de mândrie totodată, astăzi 31.03.2019, se va publica articolul cu numărul 40.

O performanţă remarcabilă  spunem noi, mai ales că am plecat la drum cu experienţă aproape de zero, fără finanţe, dar cu entuzism şi cu dorinţă.

Schimbarea trebuie să vină de la noi, iar din dorinţa de a deveni mai buni, ne străduim să oferim conţinut cât mai plăcut şi mai actual, care să atragă şi să strângă în jurul său o comunitate.

La acest proiect au participat până acum oameni din multe domenii de activitate, cu experienţe şi păreri diferite, dar care au răspuns pozitiv la ideea de a-şi împărtăşi amintirile cu alţii.

Ideea de a fi mai bun începe cu a dărui şi ce poate fi mai frumos decât să dăruieşti cu zâmbetul pe buze, un pic din sufletul tău prin intermediul acestui proiect.

Acestea fiind zise, mă gândesc că ar fi cazul să trecem la subiect!

Ca parte a rubricii “ Lacuri, parcuri şi agrement “, astăzi voi scrie câte ceva despre Parcul Alexandru Ioan Cuza din Bucureşti.

Sursă foto: Ghirocean Octavian Andrei şi Bobu Georgiana

Este o întinsă zonă verde din Sectorul 3, foarte populară printre bucureştenii ce trăiesc în cartierele Titan, Balta Albă, Piaţa Muncii etc. şi care în trecut purta numele Întreprinderii Optice Române ( I.O.R ), ce se afla în vecinătatea parcului.

Din punct de vedere al poziţionării, acesta se află în partea central – estica a capitalei, având o suprafaţă aproximativă de 85 de hectare.

Datorită acestei suprafeţe generoase, parcul este frecventat de foarte multă lume dornică să se relaxeze şi să se refugieze puţin, departe de gălăgia asurzitoare a oraşului.

Încă din 1965, Parcul Alexandru Ioan Cuza, a devenit un loc preferat pentru a petrece timpul liber, mai ales că a fost amenajat special pentru a fi o oază de verdeaţă, în inima betoanelor ce-l înconjoară.

Sursă foto: Ghirocean Octavian Andrei şi Bobu Georgiana

Parcul se află în jurul unui superb lac ( Lacul Titan ), care îl împarte în două segmente, fiecare segment fiind deservit de mai multe insule pitoreşti ( Insula Pensionarilor, Insula Câinilor, Insula Artelor etc. ).

Sursă foto: Ghirocean Octavian Andrei şi Bobu Georgiana

Forma actuală a parcului, cu alei frumos amenajate, băncuţe şi piste pentru biciclete, este rezultatul multor ani de muncă şi de grijă. Pe mare parte din aşezământul actual, era defapt o zonă mlăştinoasă şi destul de insalubră, parte din balta aflată în apropiere ( Flax – defapt secţiunea dinspre Cartierul Titan ), care după cinci ani de muncă ( 1965 – 1970 ), asanări şi amenajări, a căpătat o imagine mult mai îngrijită.

Odată cu modernizările şi dezvoltările rezidenţiale din zonă, vechile mahalale mărginaşe zonei, au devenit cartiere muncitoreşti cu numeroase blocuri de apartamente, ce aveau nevoie şi de un parc.

 În perioada comunistă mii de angajaţi treceau zilnic printre aleile I.O.R-ului, pentru a ajunge la întreprindere, acolo unde munceau fără oprire, în schimburi, pentru a duce la îndeplinire planul cincinal impus de autorităţile vremii.

Timpurile au trecut, comunismul cu colţii săi ascuţiţi a dispărut, dar parcul continuă să fie inima verde a acestor cartiere, locul unde au crescut şi s-au jucat generaţii întregi de copii, de la cei cu cheia de gât, la cei nedespărţiţi de telefoane şi tablete.

Unele dintre cele mai frumoase amintiri ale mele se află legate de aceste alei umbroase, unde mi-am petrecut verile copilăriei, unde am cunoscut oameni, prieteni adevăraţi, de care sunt mândru, unde am alergat şi m-am jucat ca un copil.

Sursă foto: Ghirocean Octavian Andrei şi Bobu Georgiana

A fost deasemenea locul unde am descoperit un pic din gustul dragostei ( atât cât se putea la vârsta adolescenţei ), unde am căzut şi de unde m-am ridicat de fiecare dată mai puternic şi gata de noi aventuri.

Pe băncile acestui frumos parc s-au consumat cele mai bune glume, cele mai mari cantităţi de chipsuri şi bere şi de unde plecam mereu obosit dar bucuros că am lăsat în urmă un spectacol pe cinste.

Sursă foto: Ghirocean Octavian Andrei şi Bobu Georgiana

În ultimii 30 de ani zona s-a schimbat, Întreprinderea Optică Română, cândva un colos care înghiţea numeroase resurse, acum este mai mult o umbra subtilă a trecutului iar blocurile gri cu balcoane îngrămădite  acum au început să capete culori ceva mai vii, mai plăcute ochiului.

Este drept că timpul nu le-a rezolvat pe toate, există încă multe sincope şi neajunsuri. Este mizerie, praf şi graffiti, acum poate mai mult ca niciodată, poate datorită falsului sentiment de libertate pe care Revoluţia din 1989 l-a inoculat, însă trăiesc cu speranţa că şi românul îşi va schimba comportamentul, la fel cum obiceiurile din perioada comunistă ( şpaga, trocul, statul la coadă ) încep să dispară, odată cu apariţia noii generaţii.

Sper să vă amintiţi si voi de parcurile copilăriei voastre, aşa cum sunt ele, cu bune şi rele. Sunt tare curios, pe unde aţi copilărit şi ce mici amintiri aveţi de împărtăşit.

Vă aştept cu nerăbdare comentariile!