H₂O Day

Bună dimineaţa dragi călători oarecare.  Am stat ceva până am găsit un subiect interesant pentru articolul acesta, dar într-un final, eu cred că l-am găsit.

 Sursă foto: arhivă personală

Aşadar, ieri a fost ziua mondială a apei. În fiecare an, pe data de 22 martie, pe întreg Pământul, oamenii sărbătoresc cea mai de preţ comoară pe care o avem.

Apa este fără îndoială esenţa vieţii, este serul care ne menţine vii, puternici, capabili să cugetăm, să muncim şi să reflectăm la mulţimea de probleme ce ne înconjoară.  Cu toţii ştim că apa este cea mai mare necesitate a noastră, fără de care nu am putea exista, aşadar este o resursă mult mai importantă decât petrolul sau aurul.

Data de 22.03, este o sărbătoare, o recunoaştere şi un tribut adus apei. Este momentul în care trebuie cu toţii să ne oprim din “ lucrurile importante care ne ţin mereu ocupaşi “ şi să ne reamintim că fără H₂O nu am fi aici, atât de avansaţi tehnologic, atât de interconectaţi, atât de inteligenţi şi de creativi. 

Pur şi simplu fără chimia perfectă dintre aceste elemente esenţiale, noi nu am exista.

Planeta noastră ar fi singură, insensibilă şi impasibilă la trecerea timpului.

Soarele i-ar încălzi formele şi i-ar ţine companie, fără ca nimic să le perturbe liniştea. Aceasta este defapt adevărata minune pentru care ar trebui să-I fim recunoscători Divinităţii.

Trecând peste această introducere mai mult sau mai puţin emoţionantă, este bine de ştiut că apa nu este o resursă inepuizabilă, iar felul în care alegem să o exploatăm ţine cu siguranţă de bunul nostru simţ.

De 25 de ani, Comunitatea internaţională în frunte cu ONU, încearcă să atragă atenţia asupra importanţei apei în vieţile noastre, organizând periodic conferinţe şi dezbateri pe acestă temă. Anul 2019, îşi propune să atragă atenţia asupra necesităţii apei în toate colţurile Terrei, pentru toţi oamenii, de la femeile sau copiii din inima junglei amazoniene şi până la bătrânii uitaţi prin colţuri mizere de lume.

Până în 2030, ONU are ca scop principal să aducă apă în casele tuturor, în special în zonele sărace, prin favele, prin Orientul Mijlociu, lovit de războaie, secetă şi sărăcie, sau printre milioanele de oameni ce trăiesc fără apă potabilă şi canalizare, în Peninsula Indiană.

H₂O înseamnă pe lângă o sursă vitală a vieţii şi un excelent mijloc de transport, mai ieftin şi deci mai eficient. Deasemenea apa a fost atât un prag în dezvoltarea omenirii, dar şi un nod de comunicaţii  care leagă comunităţi.

 Sursă foto: Ramona Ionete

A fost şi continuă să fie o sursă de hrană, este o sursă de producere a energiei, este motivul pentru care în zilele toride de vară, ne bucurăm de o ploaie scurtă dar răcoritoare şi este fără îndoială motivul pentru care alegem să călătorim.

Unul dintre ţelurile mele ar fi să reuşesc de-a lungul vieţii mele să traversez oceanele lumii ca să pot întâlni oameni, locuri şi poveşti noi.

Apa, alături de înaltul cerului au reprezentat pentru oameni, graniţe ce trebuiau trecute pentru a evolua.

Sursă foto: Ramona Ionete

De acest lucru cred că ar trebui să ne lovim cu toţii, să nu ne speriem de bariere ci să încercăm din răsputeri să învăţăm să plutim printre ele.

 La începutul începuturilor au fost râurile şi fluviile învolburate ale marilor continente, care ne-au atras atenţia, mai apoi au fost mările ( Mediterana, Neagră, Caraibilor etc ) care au fost cucerite cu îndârjire de temerari, iar într-un final corăbii şi vapoare au luat calea oceanului planetar, pentru a transporta bogăţii, pentru a lega oraşe şi ţări, sau chiar continente, unele de celelalte.

Apa, la fel ca orice lucru din jurul nostru, trebuie înţeleasă şi respectată, pentru că altfel va fi crudă şi va cere tributul. Dar oare când evoluţia nu a însemnat sacrificii?

Mulţi oameni au murit din cauza faptului că au fost părăsiţi de noroc în faţa puterii nestăvilite a naturii, sau pentru că au nesocotit sfaturile şi părerile avizate, ale înaintaşilor.

Din fericire însă există şi părţi pozitive, toate aceste sacrificii au deschizând noi orizonturi.

Era marilor descoperiri geografice a deschis minţile unor luminaţi, fiind descoperită o lume nouă, fiind cartografiate mii de insule şi pământuri de care omenirea nu avea cunoştiinţă până atunci.

Am ajuns cu ajutorul perseverenţei noastre, pe fundul marilor abisuri, scotând la lumină specii noi, total necunoscute.

Omenirea a trăit din păcate să fie martora furiei apei, atunci când tsunamiuri au lovit coastele Japoniei si Indoneziei sau atunci când lacuri întregi au dispărut, din cauza schimbărilor climatice, distrugând ecosisteme întregi.

Ce este important pentru noi, acei călători oarecare, cuprinşi de curiozitate, este să învăţam să respectăm mai mult natura, pentru că fără frumuseţea ei, nu am mai avea motive să hoinărim.

Gangele, Amazonul, Yukonul, Mississippi, Dunărea sau măreaţa Volgă, nu ar mai impresiona pe nimeni într-o lume coruptă, săracă şi complet surdă, incapabilă să audă strigătele de ajutor ale acestei frumoase Planete Albastre.

Drept încheiere, vreau să zic doar atât:

A venit momentul să dăm înapoi tot ceea ce am primit de la Mama Natură, să învăţăm să protejăm mediul şi nu să-l exploatăm, pentru că vom ajunge să ne distrugem proprii copii şi urma de viitor pe care ei îl mai au.