Pe sub Arcul de Triumf.
Bună ziua dragi călători oarecare. În ultima perioadă am fost cu toţii ocupaţi cu sărbătorile legate de Ziua Naţională a României, aşa că şi blogul a avut puţin de suferit.
Ştiu că postarea de Centenar vine cam târziu, dar în ultima vreme am fost ocupaţi cu alte lucruri foarte importante.
Vă aşteptăm să ne urmăriţi şi să ne daţi “ like” pe pagina noastră de Facebook, pe grupul Călători Oarecare, Instagram, sau chiar pe Google Plus, unde în fiecare zi apar poveşti noi şi frumoase, pe baza cărora vă încurajăm să comentaţi şi să discutaţi.
Acestea fiind zise, ziua de sâmbătă, 1 decembrie 2018, mi-am petrecut-o pe stradă, în Bucureşti, printre mii de oameni.
Am fost anul acesta de două ori la Alba Iulia, am făcut poze şi am scris articole despre Cealaltă Capitală, aşa că am hotărât să stau acasă, să văd parada de lângă Arcul de Triumf, aşa cum am făcut-o în ultimii patru ani.
Sursă foto: arhivă personală
Îmi place mult atmosfera de sărbătoare pe care oamenii o expun de 1 decembrie, parcă cu toţii suntem mai liniştiţi şi mai îngăduitori, chiar dacă trebuie să stăm la coadă şi să trecem printr-un filtru de securitate atunci cand ajungem la paradă.
Armata din punctul meu de vedere a rămas un factor de stabilitate şi de încredere, aşadar impune încă respectul şi admiraţia populaţiei. Este pe lângă o sărbătoare a României şi o sărbătoare a lor, a celor ce cu armele în mâini, ar trebui să ne apere.
Sursă foto: arhivă personală
În ciuda neajunsurilor, a tehnicii învechite şi a nevoii tot mai acute de înzestrare, îmi e drag să îi văd defilând, mândrii de ceea ce reprezintă.
Sursă foto: arhivă personală
Orice ar avea oricine de zis, ei sunt acolo pentru noi şi e normal să fie mândri de ei, bătând pas de defilare sigur, cu hainele curate şi armele lustruite.
Sigur că a fost frig, am îngheţat ca să pot face poze şi a vedea trecând prin faţa mea, tancuri şi soldaţi din toate cercurile armatei, dar până la urmă pentru asta m-am dus acolo, ştiam prea bine ce mă aşteaptă.
Nu vreau să zic prea multe despre Centenar, pentru că nu prea l-am simţit. Nu a fost nimic spectaculos, nimic special anul acesta. A rămas ca în fiecare an, mândria, steagul şi imnul.
Mândria mea că sunt român şi că e ziua mea dar si mândria lor, că se află în faţa noastră defilând.
Pentru ei tot respectul, merită să plecam capul, însă pentru cei ce ne conduc, care nu au înţeles nici acum, în cel de-al doisprezecelea ceas, că nu pot face orice, fără ca să nu existe consecinţe, nu prea am cuvinte de laudă.
Mie unul, mi s-a părut urât să continui monologul surd, inoportun şi înfricoşător, doar pentru a mai trage de timp. Era de aşteptat ca oamenii să huiduie prezenţa unora la acest eveniment, mai ales când alegi să-i tratezi cu lipsă totală de respect.
Pentru ce a fost nevoie în piaţă de jandarmi în civil, cu camere de luat vederi? Nu au făcut altceva decât să-şi atragă antipatia publicului care şi aşa se simte agasat.
Nu aşa câştigi respectul oamenilor, faptele sunt cele ce vor fi judecate, iar până acum lucrurile nu stau chiar aşa cum ar trebui.
Înţeleg nevoia de securitate pentru ca parada să se desfăşoare normal, în siguranţă, înţeleg prezenţa acelor bariere şi a controlului de securitate, dar nu am să înţeleg niciodată de ce trebuie să arunci în faţa tuturor, pe acei oameni cu ochii reci, neexpresivi, care nu exprimă nimic altceva în afară de ostilitate.
Până la urmă, parada nu este nici pe departe un moment în care să expui ostentativ puterea, ci este un moment de bucurie, de comemorare şi de contemplare.
Luna cadourilor este perioada cea mai frumoasă din an, de ce trebuie să înceapă aşa ?
Nu mai zic nimic despre asta, nu e momentul, dar uneori trebuie să vorbim şi despre probleme atunci când ele apar.
Călători Oarecare este un blog despre oameni şi despre poveştile lor, însă acum, povestea a fost alterată de prost gust, inconştienţă şi prostie.
România nu are nevoie de toate acestea, suntem un popor de oameni frumoşi şi toleranţi. Ne place să cântăm şi să dansăm, ne place să ne plângem şi să mâncăm de stres şi de suparare, suntem poate mai puţin bogaţi ca alţii, mai bolnavi şi mai puţin citiţi, dar suntem frumoşi, aşa cum suntem noi, originali, descurcăreţi, muncitori, poate mai mult decât toată Europa.
Şi pe lângă toate acestea, aici s-au născut: Vlad Ţepeş, Dimitrie Cantemir, Ecaterina Teodoroiu, Enescu, Brâncuşi, Dimitrie Gusti, Iuliu Maniu, Ana Aslan, Dumitru Prunariu, Petrache Poenaru, Henri Coandă, Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi şi Simona Halep.
Despre ei este adevăratul centenar, despre oamenii care în ultimii 100 de ani, au făcut România mare, care au aşezat-o acolo unde îi e locul, pe harta lumii.
Suntem în N.A.T.O şi Uniunea Europeană pentru că merităm, pentru că am muncit pentru asta, pentru că am suferit mult în ultimii 60 de ani.
Nu merităm să fim trataţi de nimeni cu inferioritate, iar mai presus de toate, nu merităm să fim consideraţi nişte infractori, de cei pe care i-am pus să apare interesele în fruntea statului. Nu aşa trebuie să stea lucrurile la 100 de ani de România !
Merităm să fim peste tot prin lume călători, merităm să ne cunoască alţii, să ne spunem poveştile frumoase şi să ne cunoască istoria bogată.
Suntem aici pentru că înaintaşii noştri au trudit şi s-au jertfit pentru noi. Suntem aşa acum, pentru că geografia şi trecutul nostru, ne-au modelat să fim aşa.
Centenarul ar trebui să-l sărbătorim noi, în sufletele noastre, aproape de familie şi prieteni, departe de polemica pe care unii o aruncă în spaţiul public.
Este momentul să ne delimităm de toate aceste lucruri care ne fac rău şi să ne întoarcem către lucrurile bune, către cultură şi tradiţie, către natură, pentru că în fond, aceasta e România noastră, a călătorilor oarecare.
Una peste alta, nu pot să spun decât atât! Bucuraţi-vă de un decembrie colorat, cu colinde, râsete, vin fiert şi poale-n brâu.
Bucuraţi-vă că sunteţi români şi începeţi să vă gândiţi la Moş Crăciun. Este momentul să ne liniştim, să trăim în spiritul sărbătorilor de iarnă, să fim mai buni!
Până data viitoare, vă urez tuturor o zi frumoasă şi vă aşteptăm pe toate platformele sociale, să fim alături de sărbători!
Ştiu că postarea de Centenar vine cam târziu, dar în ultima vreme am fost ocupaţi cu alte lucruri foarte importante.
Vă aşteptăm să ne urmăriţi şi să ne daţi “ like” pe pagina noastră de Facebook, pe grupul Călători Oarecare, Instagram, sau chiar pe Google Plus, unde în fiecare zi apar poveşti noi şi frumoase, pe baza cărora vă încurajăm să comentaţi şi să discutaţi.
Acestea fiind zise, ziua de sâmbătă, 1 decembrie 2018, mi-am petrecut-o pe stradă, în Bucureşti, printre mii de oameni.
Am fost anul acesta de două ori la Alba Iulia, am făcut poze şi am scris articole despre Cealaltă Capitală, aşa că am hotărât să stau acasă, să văd parada de lângă Arcul de Triumf, aşa cum am făcut-o în ultimii patru ani.
Îmi place mult atmosfera de sărbătoare pe care oamenii o expun de 1 decembrie, parcă cu toţii suntem mai liniştiţi şi mai îngăduitori, chiar dacă trebuie să stăm la coadă şi să trecem printr-un filtru de securitate atunci cand ajungem la paradă.
Armata din punctul meu de vedere a rămas un factor de stabilitate şi de încredere, aşadar impune încă respectul şi admiraţia populaţiei. Este pe lângă o sărbătoare a României şi o sărbătoare a lor, a celor ce cu armele în mâini, ar trebui să ne apere.
În ciuda neajunsurilor, a tehnicii învechite şi a nevoii tot mai acute de înzestrare, îmi e drag să îi văd defilând, mândrii de ceea ce reprezintă.
Orice ar avea oricine de zis, ei sunt acolo pentru noi şi e normal să fie mândri de ei, bătând pas de defilare sigur, cu hainele curate şi armele lustruite.
Sigur că a fost frig, am îngheţat ca să pot face poze şi a vedea trecând prin faţa mea, tancuri şi soldaţi din toate cercurile armatei, dar până la urmă pentru asta m-am dus acolo, ştiam prea bine ce mă aşteaptă.
Nu vreau să zic prea multe despre Centenar, pentru că nu prea l-am simţit. Nu a fost nimic spectaculos, nimic special anul acesta. A rămas ca în fiecare an, mândria, steagul şi imnul.
Mândria mea că sunt român şi că e ziua mea dar si mândria lor, că se află în faţa noastră defilând.
Pentru ei tot respectul, merită să plecam capul, însă pentru cei ce ne conduc, care nu au înţeles nici acum, în cel de-al doisprezecelea ceas, că nu pot face orice, fără ca să nu existe consecinţe, nu prea am cuvinte de laudă.
Mie unul, mi s-a părut urât să continui monologul surd, inoportun şi înfricoşător, doar pentru a mai trage de timp. Era de aşteptat ca oamenii să huiduie prezenţa unora la acest eveniment, mai ales când alegi să-i tratezi cu lipsă totală de respect.
Pentru ce a fost nevoie în piaţă de jandarmi în civil, cu camere de luat vederi? Nu au făcut altceva decât să-şi atragă antipatia publicului care şi aşa se simte agasat.
Nu aşa câştigi respectul oamenilor, faptele sunt cele ce vor fi judecate, iar până acum lucrurile nu stau chiar aşa cum ar trebui.
Înţeleg nevoia de securitate pentru ca parada să se desfăşoare normal, în siguranţă, înţeleg prezenţa acelor bariere şi a controlului de securitate, dar nu am să înţeleg niciodată de ce trebuie să arunci în faţa tuturor, pe acei oameni cu ochii reci, neexpresivi, care nu exprimă nimic altceva în afară de ostilitate.
Până la urmă, parada nu este nici pe departe un moment în care să expui ostentativ puterea, ci este un moment de bucurie, de comemorare şi de contemplare.
Luna cadourilor este perioada cea mai frumoasă din an, de ce trebuie să înceapă aşa ?
Nu mai zic nimic despre asta, nu e momentul, dar uneori trebuie să vorbim şi despre probleme atunci când ele apar.
Călători Oarecare este un blog despre oameni şi despre poveştile lor, însă acum, povestea a fost alterată de prost gust, inconştienţă şi prostie.
România nu are nevoie de toate acestea, suntem un popor de oameni frumoşi şi toleranţi. Ne place să cântăm şi să dansăm, ne place să ne plângem şi să mâncăm de stres şi de suparare, suntem poate mai puţin bogaţi ca alţii, mai bolnavi şi mai puţin citiţi, dar suntem frumoşi, aşa cum suntem noi, originali, descurcăreţi, muncitori, poate mai mult decât toată Europa.
Şi pe lângă toate acestea, aici s-au născut: Vlad Ţepeş, Dimitrie Cantemir, Ecaterina Teodoroiu, Enescu, Brâncuşi, Dimitrie Gusti, Iuliu Maniu, Ana Aslan, Dumitru Prunariu, Petrache Poenaru, Henri Coandă, Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi şi Simona Halep.
Despre ei este adevăratul centenar, despre oamenii care în ultimii 100 de ani, au făcut România mare, care au aşezat-o acolo unde îi e locul, pe harta lumii.
Suntem în N.A.T.O şi Uniunea Europeană pentru că merităm, pentru că am muncit pentru asta, pentru că am suferit mult în ultimii 60 de ani.
Nu merităm să fim trataţi de nimeni cu inferioritate, iar mai presus de toate, nu merităm să fim consideraţi nişte infractori, de cei pe care i-am pus să apare interesele în fruntea statului. Nu aşa trebuie să stea lucrurile la 100 de ani de România !
Merităm să fim peste tot prin lume călători, merităm să ne cunoască alţii, să ne spunem poveştile frumoase şi să ne cunoască istoria bogată.
Suntem aici pentru că înaintaşii noştri au trudit şi s-au jertfit pentru noi. Suntem aşa acum, pentru că geografia şi trecutul nostru, ne-au modelat să fim aşa.
Centenarul ar trebui să-l sărbătorim noi, în sufletele noastre, aproape de familie şi prieteni, departe de polemica pe care unii o aruncă în spaţiul public.
Este momentul să ne delimităm de toate aceste lucruri care ne fac rău şi să ne întoarcem către lucrurile bune, către cultură şi tradiţie, către natură, pentru că în fond, aceasta e România noastră, a călătorilor oarecare.
Una peste alta, nu pot să spun decât atât! Bucuraţi-vă de un decembrie colorat, cu colinde, râsete, vin fiert şi poale-n brâu.
Bucuraţi-vă că sunteţi români şi începeţi să vă gândiţi la Moş Crăciun. Este momentul să ne liniştim, să trăim în spiritul sărbătorilor de iarnă, să fim mai buni!
Până data viitoare, vă urez tuturor o zi frumoasă şi vă aşteptăm pe toate platformele sociale, să fim alături de sărbători!
Comentarii
Trimiteți un comentariu