Vancouver - "By Sea, Land, and Air We Prosper"

Salutări dragilor, astăzi m-am gândit să vorbesc despre ceva ce am trăit acum doi ani. A fost o vară deosebită atunci, în care am călătorit mult, am descoperit o grămadă de oameni şi de poveşti frumoase.

 Ideea călătoriei mele peste ocean, s-a conturat foarte demult, când la invitaţia unor rude, am ajuns pentru prima dată pe continental nord american. Eram singur, o pereche de căşti, două geamantane şi paşaportul, într-o lume complet nouă, diferită şi destul de strictă. Atunci ca şi acum, am avut parte de momente interesante, unice şi pe care nu le voi uita prea curând. Fiecare călătorie a mea acolo a fost însă unică, am crescut şi am văzut lucrurile mereu cu alţi ochi, din acest motiv iubesc eu oraşul acela de la capătul lumii, atât de tare.

Sursă foto: arhivă personală

Aşadar pentru că luna aceasta se împlinesc doi ani de când nu am mai călcat în Canada, vreau sa impartasesc cu voi cateva din trairile mele de atunci si de acum.

Cel mai impresionant pentru mine, chiar şi după numeroase zboruri, mi se pare procesul de decolare, pe care îl trăiesc mereu la intensitate maximă. Bineînteles că îl aştept mereu cu nerăbdare şi de fiecare dată când văd un alt avion decolând, parcă mi-aş dori să fiu şi eu acolo, pentru acele câteva secunde de adrenalină.

Partea mai puţin interesantă este că pentru a ajunge în Vancouver, trebuie să strabaţi două continente şi un ocean, iar acele ore petrecute în aer pot fi uneori destul de obositoare.  Odată ajuns acolo însă, încep să uit de faptul că am stat treaz mai bine de zece ore.

Nu e ca şi cum aş avea o altă opţiune viabilă de a ajunge pe malurile Fraserului. Doar dacă nu cumva am făcut rost de atât de mult timp şi bani încât să îmi permit să navighez până acolo, ceea ce evident că nu este cazul.

Sursă foto: arhivă personală

În schimb după o perioadă scurtă de acomodare, realizez defapt de ce este Vancouverul unic. A crescut armonios, între mare şi munte, este prietenos, răcoros şi în special abundă de aer curat şi proaspăt, exact ca într-o staţiune de pe Valea Prahovei.

Este cel mai mare centru industrial dar şi cea mai mare metropolă a provinciei British Columbia, aşadar este aglomerat, însă spre deosebire de Bucureştiul nostru sufocat de prostie, incompetenţă şi ignoranţă, acolo se găsesc soluţii. În Canada legile sunt făcute pentru toată lumea şi sunt respectate de toţi, astfel că oamenii sunt relaxaţi, calmi şi de cele mai multe ori respectuoşi chiar şi în situaţii mai speciale. Nu degeaba a fost de mai multe ori premiat ca fiind unul dintre oraşele cu cel mai ridicat nivel de trai, dar şi unul dintre cele mai curate, în ciuda faptului că este un oraş preponderent format din emigranţi.

Încă de când a luat fiinţă, acum 132 de ani, Vancouverul şi-a creeat o aură de oraş cosmopolit, cu locuri de promenadă, clădiri deosebite, parcuri multe dar şi mari şi o viaţă de noapte vibrantă. Metropola conţine nouă oraşe şi alte câteva localităţi, care împreună formează o arie locuită de aproape 2.5 milioane de oameni, dintre care 52% sunt de origine asiatică.

Sursă foto: arhivă personală

Această diversitate etnică, ideologică, religioasă, face ca în oraş, engleza să fie limba oficială, dar nu neapărat şi cea nativă, pentru că din 1980, numărul celor veniţi de pe alte meleaguri a crescut exponenţial.

Îmi place foarte mult acolo, pentru că este un oraş ce îşi respectă valorile, creşte constant dar se dezvoltă sustenabil, folosind cele mai noi tehnologii, asigurând astfel locuitorilor săi un nivel de viaţă foarte ridicat.

A fost gazda jocurilor olimpice de iarnă în anul 2010, eveniment ce a atras un număr mare de turişti în zonă, fapt ce a condus la derularea firească a unor proiecte ce vizau investiţii majore în infrastructură dar şi în modul de organizare urbană.

Sursă foto: arhivă personală

Pe mine m-a impresionat din totdeauna felul în care canadienii reuşesc să treacă peste probleme, în timp record şi cu o finalitate calitativă, fără să se pună în discuţie situaţia meteorologică sau alte motivaţii de genul acesta, tipice pentru România.

Sursă foto: arhivă personală                                                              

Deasemenea am fost plăcut surprins de felul în care locuitorii acestui mega-oraş, aleg să se poarte cu natura din jurul lor, respectând apele şi pădurile, fără a arunca gunoaie şi a distruge totul împrejur. Vancouverul a fost pentru mine, o lecţie despre cum se fac lucrurile şi prin alte părţi, în mod transparent, echitabil pentru toată lumea, fără a pune în pericol sănătatea fizică sau psihică a celor ce locuiesc acolo.

Este un oraş prietenos cu toată lumea, copii având locuri de joacă sigure, bătrânii fiind ocrotiţi, iar persoanele cu dizabilităţi ajutate şi nu marginalizate.

Vancouverul cred că ar fi o idee superbă de vacanţă pentru cine şi-o poate permite, iar pentru cei ce îşi doresc un nou început, ar putea fi chiar o nouă casă. Nu m-am simţit în nicio clipă stingher acolo, cum nu m-am simţit niciodată în nesiguranţă, aşadar de asta iubesc eu atât de mult oraşul de pe Fraser.

Sper să vă fi plăcut acest articol, puţin altfel faţă de restul, dar mă simt obligat să vă arăt şi un altfel de oraş, în care poţi trăi fără stres, zgomot, nervozitate continuă şi multă poluare.