Direct în inima Transilvaniei

Astăzi am ales să scriu câteva cuvinte despre municipiul Turda şi despre câteva dintre cele mai importante obiective turistice din zonă, deoarece este un loc bogat atât în istorie impresionantă dar şi cu o geografie interesantă.

În ciuda unor drumuri cât se poate de proaste, cu gropi la tot pasul, mult praf şi mizerie, Turda oferă călătorilor curioşi o sumedenie de lucruri de făcut, care să le ocupe timpul constructiv.

Poate cel mai cunoscut obiectiv din inima Transilaniei este Salina de la Turda, care pentru suma de 15 lei / adult, ne dă nouă posibilitatea să vizităm cele cinci galerii amenajate pentru turişti, atât pentru agrement dar şi pentru tratamentul diferitelor boli ale sistemului respirator.

Istoria începe chiar din vremea romanilor care au început exploatările de sare în apropiere. Surse credibile însă, care să ateste folosirea acestor ocne încă din acea perioadă nu au fost încă aduse la lumină, datorită faptului că în Evul Mediu, din cauza numeroaselor prăbuşiri de galerii şi tuneluri, s-au format numeroase lacuri, ce este posibil să fii acoperit eventualele vestigii din perioada latină.

 Sursă foto: arhivă personală

Pe la 1275 apare şi primul document oficial, la cancelaria maghiară, care atestă folosirea unui mine de sare la Turda, aşa că de acum încolo putem fi siguri de întrebuinţarea acestei bogate zone. Între anii 1851 – 1871, salina trece printr-un masiv proces de reamenajare şi renovare, fiindu-le permis accesului turiştilor pentru prima dată în cele cinci galerii ale minei turistice.

Cei aproape 950 de metri de galerii şi încăperi săpate în sare, sunt extrem de bine puşi în valoare. Salina dispune de piste de minibouling, teren de sport, de mini-golf, mese de biliard şi tenis. Deasemenea este amenajat un debarcader, de unde se pot închiria bărcuţe pentru se face o plimbare pe lacul subteran.

Toate aceste facilităţi sunt extrem de interesante însă trebuie luat în calcul că mai mereu este aglomerat, deci se va pierde destul timp la urcarea şi coborârea în mină. Al doilea aspect important este bineînţeles temperatura, care în galerii nu depăşeşte 15˚ C, deci grijă mare la îmbrăcăminte!

Sursă foto: arhivă personală

Dacă până acum am vorbit de un obiectiv aflat la aproximativ 120 de metri sub pământ, acum voi fi cu bocancii la suprafaţâ, explorând petru voi amintirile mele legate de Cheile Turzii.

Acestea sunt poate unele dintre cele mai spectaculoase chei din România, având un superb peisaj carstic ce se întinde de-a lungul râului Haşdate, un mic afluent al Arieşului, pe o lungime de aproximativ trei kilometri.

Traseul este spectaculos, cu urcuşuri şi coborâşuri ce-ţi lasă puţin impresia că vei fi gata să ajungi jos, în apele râului plin cu peşte. Toţi cei trei kilometri sunt foarte bine amenajaţi, având construite podeţe, dar şi numeroase puncte de sprijin pentru ca drumeţia ta să fie cât se poate de sigură. Peisajele sunt mirifice, potecile săpate în piatră sunt pitoreşti şi te îndeamnă să fii mereu în alertă. Pentru cinci lei, cât te va costa biletul de intrare în zona protejată, te vei bucara de două ore de natură aproape virgină. În jurul tău zboară nestingherite rândunele, peste tot vezi fluturi şi gaze, care mai de care mai frumoase.

Sursă foto: arhivă personală

 Oamenii sunt în general prietenoşi, veţi întâlni numeroşi turişti străini cu rucsacele în spate explorând potecile, dar şi salvamontişti care patrulează pentru a se asigura că toată lumea este în siguranţă.

                                            

Sursă foto: arhivă personală

Recomand cu multă căldură vizitarea acestor chei şi pentru a vă convinge, am să public nişte poze, până scriu câteva cuvinte şi despre  Cheile Turenilor.

Acestea sunt mult mai mici, însă mai spectaculoase şi cu mult mai importante din punct de vedere istoric. Peşterile sale, ale Feciorilor şi Zânelor, au fost cercetate de-a lungul timpului de mulţi specialişti, care printre altele au scos la lumină şi vechi urme ale prezenţei umane.

Cele mai vechi urme de locuire din Cheile Turenilor datează încă din mileniul al V-lea Î.e.n. Alte descoperiri datează din perioada finală a epocii neolitice şi din epoca bronzului.Din epoca dacică şi romană au fost descoperite: o mică locuinţă datată în secolele I Î.Hr. – I D.H.r. şi câteva puncte de observaţie în legătură cu castrul roman de la Potaissa. Pe terasa Poderei au fost găsite urme de locuire databile în perioada finală a etnogenezei româneşti şi a feudalismului timpuriu (secolele V-XII).

Ţin să precizez ca nu sunt chiar atât de deştept, astfel că aceste informaţii au fost culese de pe site-ul: http://www.rezervatiacheileturenilor.ro/turism/  , pe care vă încurajez să-l accesaţi înainte să plecaţi în călătorie.

Dacă tot am scris atât de mult de romani şi de perioada în care ei stăpâneau Transilvania, ar fi frumos să amintesc şi de Potaissa, cel mai mare castru din această zonă.

Construcţia din piatră se afla ridicată impunător din zid de piatră, pe platoul Dealului Cetate , la nord-vest de Turda. Acest castru cu dimensiunile 573 x 407 metri, era sediul legiunii romane a V-a Macedonica, adusă în acest loc, de împăratul Marcus Aurelius pentru apărarea graniţelor imperiului. Era ferit de viituri şi torente datorită poziţiei sale mai înalte şi era flancat de un şanţ cu apă, adânc de trei metri şi lat de douăsprezece.

Pentru mine a fost o experienţă interesantă, am petrecut acolo aproximativ treizeci de minute, în care am explorat fiecare colţ al castrului, încercând să-mi creionez cât de cât o imagine a sitului. Dacă sunteţi nişte călători pasionaţi de cetăţi antice, o puteţi trece fără nici o grijă, pe lista voastră.

Acum ultimul, dar nu cel din urmă: Mormântul lui Mihai Viteazu.

Sursă foto: arhivă personală

            Povestea locului este destul de lungă, aici fiind construită iniţial de către Doamna Stanca ( soţia fostului domnitor ) cu binecuvântarea principelui de la acea vreme a Transilvaniei, o mică capelă, care a fost distrusă ulterior de maghiari.

Spre sfârşitul de secol XIX, un preot, pe numele său, Vasile Moldovan din Sânmihaiu, astăzi comuna Mihai Viteazu, a cumpărat terenul ce cuprindea mormântul domnitorului, spre a-l pune la adăpost de la alte profanări. Pe locul fostei capele, a fost construită în 1923 de către Comitetul Femeilor Române din Turda o troiţă din lemn, la dorinţa Majestăţii Sale, Regelui Ferdinand I, exprimata la vizita sa prin Turda în 1919. 

                                            

Sursă foto: arhivă personală

Obeliscul a fost inaugurat pe data de 5 mai 1977. Înalt de 1601 cm (evocă anul morţii lui Mihai Viteazu, căzut pe mâna generalului Basta şi a oamenilor lui), obeliscul este opera sculptorului Marius Butunoiu. Este confecţionat din beton armat, placat cu travertin de Ruşchita, pe un soclu dreptunghiular din tuf vulcanic. Are trei laturi, simbolizând cele trei principate române unite sub pecetea lui Viteazu în anul 1601. La baza fiecărei laturi se află stemele celor trei principate române, executate din marmură albă de Simeria (la fel ca şi placa de pe mormânt) de către artistul clujean Vasile Rus Batin.

                                             

Sursă foto: arhivă personală

              În vecinătatea monumentului a fost ridicată în anul 2005, Mănăstirea Mihai Vodă, copie fidelă după Biserica Mihai Vodă ctitorită la Bucureşti de către Mihai Viteazul.

Zona aceasta este plină de istorie, de românism, de putere spiritual, însă nu are parte de atenţia cuvenită, mormântul fiind într-o parte a Turdei prea puţin amenajată, cu drumuri proaste, cu indicatoare ruginite. Este mare păcat pentru că am pavat totul cu nepăsare, cu lipsă de interes pentru valorile noastre cu adevărat importante. Din păcate aşa alegem noi românii, să ne tratăm înaintaşii.

Şi cu asta – basta! Vorbă înţeleaptă din popor!

Lăsaţi-mi în comentarii, păreri despre judeţul Cluj, dar şi dacă aţi fi dispuşi să vizitaţi aceste locuri pe care vi-i le-am propus în articolul din seara aceasta.