Călător prin natură vs explorator urban

Este de la sine înţeles că oamenii sunt unici, au păreri, au idei, au personalităţi şi preferinţe diferite.  De aceea şi călătorii au plăcerile lor vinovate.

Unii preferă plimbările prin natură, altora le este mai util şi mai plăcut să ia la pas străduţe înghesuite şi cochete din oraşe diverse. Cu toţii suntem atraşi de nou şi de frumos, însă avem aşteptări diferite.

            Pentru cei mai mulţi exploratori urbani ideea de a se plimba prin natură nu este tocmai un vis ce trebuie dus la îndeplinire cu orice preţ, la fel cum pentru cei ce iubesc mirosul pădurii, praful şi gălăgia oraşului nu reprezintă un ţel.

A fi călător implică mereu costuri şi timp investit în acest hobby dar câştigurile sufleteşti sunt cele ce contează cu adevărat.

Eu sunt cumva la mijloc în această poveste, apreciez la fel de mult şi natura dar şi mediul urban, daca acesta este amenajat turistic corespunzător şi prezintă elemente de identitate proprii.

Îmi place să văd locuri amenajate frumos, care spun o poveste, care mă fac să meditez. Sunt acel tip de explorator care este mânat de experienţele oferite şi nu de latura pur turistică. Pentru mine  nu aglomeraţia este importantă ci motivul pentru care se strâng oamenii în acel loc, fie el castel, cetate, han, pădure, plajă, festival etc. 

Spre exemplu Clujul este frumos pentru că este autentic, trăieşte şi respiră aer de ardeal şi nu pentru că UNTOLD-ul adună anual sute de mii de turişti. La fel cum şi Bonţida are farmecul său independent de super festivalul ce animă localitatea an de an.

Astăzi am plecat de acasă cu gândul  să ajung departe… Maramureşul fiindu-mi setat pe GPS ca staţie terminus a aventurii mele.

Bineînţeles că în drumul meu spre nordul ţării, am trecut obligatoriu şi prin Hermannstadt, mai precis prin centrul vechi, unde am mâncat o îngheţată extraordinară, dar am şi intrat pentru câteva clipe în Catedrala ortodoxă episcopală pentru că m-au atras foarte tare arhitectura lăcaşului de cult, dar şi picturile impresionante, avându-l în centru pe Iisus. Nu sunt o persoană religioasă, însă experienţa mi-a creat o stare de bine ce a ţinut până am ajuns în dreptul Râpei Roşii, o minunăţie a naturii, ce se află undeva în apropierea autostrăzii A1. Este un loc impresionant din toate punctele de vedere, iar cele cinci minute pe care le-am pierdut făcând poze, au fost foarte bine investite.

O recomand oricărui călător care este dornic să vadă ceva special.

Voi ce fel de călători sunteţi ? Ce este mai important ? Locul sau povestea?

Sursă foto: arhivă personală