Zece motive simple pentru a deveni călător !

Pentru că este un moment special m-am gândit să vin cu un atlfel de articol în faţa voastră. 

După cum ştiţi, proiectul Călător oarecare, a apărut din dorinţa mea de a creea o cumunitate de entuziaşti care să-şi împărtăşească în câteva rânduri: părerile, ideile, impresiile despre alţi oameni, despre locuri noi şi bineînţeles despre experienţele frumoase pe care le întâlnesc călătorind.

Vor urma colaborări interesante şi poveşti captivante aici pe blog însă până atunci, voi sărbătorii cu modestie primele zece articole publicate. Poate este un nimic în comparaţie cu alte proiecte care se desfăşoară în online-ul românesc, dar eu nu urmăresc să acaparez internetul cu acest blog, ci să creez un conţinut cât mai atrăgător pentru o comunitate la fel de pasionată ca şi mine.

Este aproape ora 22:00, aşadar am pus ceva la cale, care să fie cumva în temă cu cel de-al zecelea articol ce tocmai va fi publicat. Aşa apare şi titlul: 10 motive simple pentru a deveni călător.

Ca o introducere a celor zece puncte de pe lista mea, voi începe prin a spune că omul a devenit călător de foarte, foarte mult timp, când mânat de curiozitate, a început să-şi exploreze spaţiul din imediata proximitate a peşterii ce îi oferea adăpost şi căldură în serile răcoroase.

Tot din curiozitate, omul primitiv a învăţat să utilizeze focul şi să-şi făurească arme şi unelte cu care să-şi procure hrana, iar din această cauză a fost nevoit să-şi cunoască bine teritoriul: pentru a supravieţuii. Şi uite aşa, a ajuns omul nostru din vânător – culegător, în explorator şi prospector.

Dacă la început a fost curiozitatea şi nevoia care au împins omul spre cunoaştere şi spre a descoperi noi teritorii, acum putem vorbi, de nevoia de a fugi de lumea pe care o ştim, cu care suntem obişnuiţi şi de care ne-am plictisit, către o lume nouă, cu oameni noi ce au culturi diferite, sau care au alte aşteptări sau credinţe faţă de noi.

Aşadar să începem scurta noastră listă:

1.      Nevoia de a ne lărgi orizonturile

Pentru ca fiecare dintre noi avem la un moment dat nevoia de a experimenta şi altceva faţă de ceea ce am trăit: mersul pe munte, călăritul, învăţarea unei limbi străine, mersul pe bicicleta, sau înnotul, scufundările etc.

Toate acestea sunt fără doar şi poate, elemente ce ne influenţează deciziile atunci când hotărâm să devenim chiar şi pentru puţin timp: călători.

2.      Nevoia de socializare în afara ariei noastre de confort

Aici intervine ideea de a fi pus în faţa faptului de a întreţine fortuit diverse relaţii, de diverse feluri, cu oameni pe care nu îi cunoşti, pentru a reuşi să treci peste anumite sentimente de anxietate şi a te bucura cu adevărat de acea călătorie. Orice călător într-un mediu străin, va trebui să se adapteze la acel mediu şi să comunice cât mai eficient cu cei din jur pentru a-şi duce la bun sfârşit vizita pe care şi-a propus-o.

3.      Nevoia firească de auto-depăşire

Eu cred că în acest caz cu toţii avem anumite limitări, sau frici sau anxietăţi pe care dorim să le depăşim, însă într-un mod cât mai puţin stresant. Mie de exemplu, îmi este teribil de frică de înălţimi şi de ideea de mă urca pe scări înguste şi înalte, însă dacă scopul final merită acest efort, atunci sunt mai mult decât bucuros să o fac.

4.      Nevoia de a depăsi graniţele cunoscute

Din acest punct de vedere, curiozitatea ne-a împins mereu să explorăm, astfel că ne-a fost destul de uşor să plecam din locurile familiare, către necunoscut.  În acest fel putem experimenta noul şi putem face comparaţii, care la un moment dat vor fi în favoarea noastră.

5.      Nevoia de a descoperi

În fiecare dintre noi stă un mic Maggelan, cu toţii ne dorim să punem piciorul pe un pământ nou, aşadar este o motivaţie foarte bună pentru a pleca într-un concediu departe de casă.

6.      Nevoia de autoregăsire

Sunt momente în viaţa unui om când acesta nu se mai regăseşte, stresul şi problemele copleşindu-l. Pentru astfel de situaţii este bun un timp pentru deconectarea totală, de meditaţie, exact aşa cum fac călugării budişti care pleacă pentru o anumită perioada de timp, departe de casele lor, către înălţimile Tibetului.

7.      Nevoia de a-şi face prieteni ce împărtăşesc pasiuni comune

Locuri noi, oameni noi, aşa că unii călători preferă aventura din spatele unei drumeții lungi şi obositoare, doar pentru a întâlni alţi indivizi la fel de preocupaţi de aceleaşi lucruri. În acest fel se crează legendele, se spun poveştile, se leagă prieteniile adevărate şi se testează caracterele.

8.      Nevoia fireasca de adrenalină

Scopul unui călător poate fi şi acela de a experimenta senzaţii tari. Sunt foarte mulţi oameni care aleg să călătorească pentru a face scufundări sau pentru a sării cu paraşuta, sau pentru a se căţăra pe cele mai înalte vârfuri muntoase. Această nevoie este îndeajuns de puternică încât să-i determine pe aceaştia să iasă din casă.

9.      Nevoia de a-și  revedea rudele și prietenii

Sunt foarte numeroase cazurile în care oamenii aleg să călătorească doar pentru a-i revedea pe cei dragi. Acest tip de motivaţie ţine mai mult de fenomenul de migraţie a populaţiei dintr-o zonă mai puţin prosperă către zone mai dezvoltate din punct de vedere economic, astfel că unii sunt nevoiţi să parcurgă sute sau mii de kilometri.

10.  Călătoriile în scop religios, sau nevoia de a participa la anumite procesiuni sau pelerinaje

Din acest punct de vedere în România se practică foarte des acest tip de turism, deoarece numeroşi enoriaşi participă anual la tot felul de pelerinaje pe la diferite mănăstiri ( Mănăstirea Nicula de Sf. Maria. )

La nivel internaţional sunt foarte cunoscute pelerinajele de la Santiago de  Compostela din Peninsula Iberica sau Pelerinajul de la Mecca, evenimente ce adună sute de mii de oameni în fiecare an.

Cam acestea au fost cele zece puncte de pe lista mea. Lăsaţi-mi în comentarii, părerile voastre sau de ce nu, ideile vostre pe acest subiect.

Eu sunt Alex şi astăzi am postat cel de-al zecelea articol de pe blogul “ Călători oarecare” .

Vă mulţumesc!